Dimineaţă tare, cu mult timp înainte de a trece alba prin ham, ograda casei unde am cunoscut Pământul se umple cu vorbele Mamei! Strigă păsările pentru ca să le dea grăunţe! Face mămăligă şi mâncare: ce găseşte, acolo! Fiindcă trebuie să plece la secerat de grâu, înainte de răsărirea Soarelui, deoarece paiele sunt jilave şi numai bune de făcut legături pentru snopi! Pune totul la punct... (Dumnezeule, ce ordine, câtă ordine în fiinţe şi lucruri!)... pe noi, copiii, ne lasă în aşternut, îşi ia secera şi traista cu de-ale gurii, ulciorul cu apă... ne sărută pe frunte şi pleacă la deal, că acolo stă grâul, Domnul Grâu! Acolo se adună echipa de secerători! Se lucrează „în echipă”! În clacă, adică! Mă rog, aşa-i la colhoz! Din urmă... ne trezim şi noi: doi băieţi şi trei fete! Ştim milimetric, punctual ce avem de făcut fiecare: vacă, buruiană la porci, lectură, curăţenie prin bătătură şi pe drum... (cât ţine gardul gospodăriei)... grijă de pui, apă de la fântână... (trei fântâni, Doamne, trei fântâni are cest cătun/schit!)... prăşit pe ici, pe colo... că se studia Agricultura la şcoală, ca manual/disciplină, nu? Nu cum acum, ferească Sfântul, dacă o mai putea!
Facem tot ce trebuie, ca la carte! Altfel, „pasul şi lovitura”, nu glumă! La prânz, când bate soarele de clocoteşte sudoarea prin lanul de grâu, avem poruncă s-o ducem la deal pe sora cea mai mică, să-i dea mama nişte lapte de mamă! E tare mică sora noastră cea mică! Abia se vede dintre cele câteva scutece! Dar şi noi, cei mai mari, suntem destul de mici! Şi ne vine greu, nu putem să cărăm copila pe braţe!
- Mai bine o punem într-un sac şi ne vine uşor s-o ducem pe spinare! - zicem şi credem şi hotărâm noi, bucuroşi că avem idei măreţe, că mama o să ne laude ca pe nişte făptaşi adevăraţi, ca pe nişte eroi pozitivi!
Încet-încet, printre mărăcini, prin miriştea şi pălămida zdrelitoare, ajungem pe deal, cu sacul unde copiliţa nu scoate nici o lăcrămioară! Şi, triumfali, o turnăm la picioarele mamei! Biata fetiţă abia de mai suflă! E toată albă, numai făină de grâu, abia-abia nimereşte ţâţa care ne-a crescut pe toţi! Mama se uită la noi şi ne face o droaie de promisiuni... pentru mai târziu, desigur, că nu-i frumos în public şi în grâu!
Şi mama nu s-a mai ţinut de cuvânt! Şi mama nu se mai ţine de cuvânt! Şi ce Pâine bună face Acum sora mea din sacul de Atunci!
