FEMEIA PERFECTĂ (I)

FEMEIA PERFECTĂ (I)
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Vasile Şvaiţer şi Costică Brânză au fost colegi de bancă în Şcoala Generală, în Şcoala Medie şi în Şcoala Cealaltă! Le-au terminat pe toate! Cu bine! Cu laude! Cu artificii! Cu zaiafeturi! Cu manele! Cu onoruri militare! Apoi, fiecare având neamuri sus-puse, adică Frecători de Mentă în Ministerul Finanţelor, şi fiecare ştiindu-se cu cheag consistent în Cont, şi-au ocupat Portofoliul de Speculator în BRDST (Banca Română de Distrugere Sistematică a Ţării)... şi-şi văd de treabă, dacă treabă se numeşte această apucătură mercantilă, această pândă malefică şi acest mod de a trăi ca nişte Trântori în timp ce albinuţele se sfărâmă de muncă, huruie de spasmofilie, anemie, atonie... şi alte şi alte consecinţe ale excesului de zel, ale dragostei faţă de Partid şi ale Prostiei ridicate la rang de Principiu! Uite-aşa îşi tocesc „mintea” ceşti doi paraziţi pasteurizaţi, Vasile şi Costică: scuipă şi fumează, cască şi clevetesc, bâzâie limuzinele şi difuzoarele prin oraş, se întrec în bagatele şi-n discuţii scabroase despre femei şi fotbal, că la altceva nu-i duce Marele Gol de pe umeri!

Ieri, agentul meu de contra/spionaj personal, Vladimir Turturel, i-a filat pe ceşti vajnici tândălitori la o masă din restaurantul „Cotul Donului”, chercheliţi, veseli şi huruitori, dar cu limuzinele la uşă! Discutau despre nevestele lor specialiste-n fasoleală şi farafastâcuri, mulţumită cărora s-au trezit şi ei cocoţaţi în hailaif! Şi iacătă ce „minunăţii” a înregistrat straşnica mea iscoadă!

- Bă, Costică, bă! Tare mai eşti de gaşcă! Ne-am înţeles toată viaţa, bă! Şi mai avem o grămadă de trăit şi de speculat! Că doar de asta ne-au luat nevestele! Că avem parale, bă! Suntem bancheri, cum s-ar spune, nu? Şi noi conducem lumea, da? Dacă ni se ridică, dăm sfară peste tot că s-a prăbuşit nu ştiu care bursă la nu ştiu care bancă... şi gata, ţac-pac, să vezi vânzoleală, să vezi indignare, să-i vezi pe-alde Muncă adunându-şi inimile de pe jos, să-i vezi pe ăştia Cinstiţi cum îşi rod unghiile de la mâini şi de la picioare şi se roagă la Ăla al Lor, de Sus, pentru ca să-i ocolească Vârful nostru de Lance, doamna Recesiunea Gogoaşă! Acum, dacă tot ne zbârnâie struna şi tot suntem în Relaş, nu crezi că-i cazul să a/ducem câte un prinos de ofrandă jumătăţilor noastre? Că doar, vorba aia, în spinarea şi în faţa unui om de afaceri stă/munceşte o femeie, nu? Grăieşte, bă, Costică, bă! Am dreptate? Eşti de acord cu propunerea mea? Hai, ridică paharul! Hai noroc! Sunt gata să te ascult! Hei, ce taci aşa, ca membrul de partid... în iarbă?”... (Stai puţin!)

Divina Tragedia, Colecție 

Citit 890 ori Ultima modificare Joi, 23 Martie 2023 02:17

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.