Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) chiar se întorc din război, şi se întorc împreună,
şontâc-şontâc, şi parcă se duc spre niciodată,
merg alături, şi sunt foarte aproape,
îi văd, se apropie, iată-i: un soldat şi o soldată (!)
(!) sunt plini cu glorie, sunt plini cu medalii,
şontâc-şontâc, li se aud lacrimile sub pleoape -
dumnezeule, cred că niciodată n-am mai văzut
doi oameni aşa de uniţi şi aşa de aproape (!)
(!) n-am de unde să ştiu cum îi cheamă,
parcă vreau să se oprească şi la mine-n ogradă,
le fac semn cu mâinile şi-i strig fără nume:
hei, domnişorule soldat! hei, domnişoară soldată (!)
(!) șontâc-şontâc, ochii lor se vâră unul într-altul,
mâinile lor abia dacă ajung la îmbrăţişare -
stâng-drept, stângă-dreaptă, stâng-drept,
doi oameni: doi ochi, două mâini, două picioare (!)
