Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
Motto:
"Când voi lăsa în urmă numai umbra/ nu spre moarte mă voi îndrepta/ ci în braţele mamei mele// cum astfel fiecare ajunge/ în braţele celei ce l-a născut,/ cum însăşi mama stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale care stă în braţele/ mamei sale.../ îmi închipui că dincolo e o lume visând/ în braţele unei mame uriaşe// dacă există un dumnezeu/ nu poate fi decât femeie" (Ioanid Romanescu – ”Dacă există un Dumnezeu”)
(!) mi-am vândut cărţile să pot înveli statuia tatei –
el bate coasa pe şină de cale ferată
şi se pregăteşte să moară de dor,
prietenii mei miros a glorie înainte de moarte,
iar tu, iubito, înveţi pe linia orizontului
numai şi numai lecţii de zbor (!)
(!) luna se pregăteşte să răsară în jurul altui pământ,
mama strânge rufe aprinse de amurg,
viaţa osteneşte singură până unde, până când
ziua în care mi-am vândut cărţile
seamănă cu statuia tatei dezvelită pe rug (!)
