LOVITURA (V)

LOVITURA (V)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

 

Biserica nu-i departe. Cam un kilometru, un kilometru şi-oleacă de mers cu piciorul. Numai că drumu-i zdrelit, hurducăit, cotit, sucit, la vale, la deal, abrupt, înclinat, zemos... (Seamănă cu Singurătatea. Pentru că doar Singurătatea stă şi face aşa, cum vrea, de capul şi de sufletul ei. Doar astă soră a Frumuseţii şi a Sălbăticiei îşi desfăşoară ne/păsarea în văzul lumii, spre admirare sau blestem)... Iată, până la poartă mă cară nana Zamfira! aici, mă dă nanei Veronica! asta mă cară până în vârful dâmbului, unde începe coborârea spre casa lui moş Ion Mocanu şi spre hurduduiul de lângă moş Gheorghe Mihai! aici, mă plasează nanei Doroftia! asta mă transportă până la fântâna din vale... şi mă depune/zvârle în braţele nanei Zamfira! şi tot aşa!... (că-s greu! patru kile şi jumate, la naştere! la şaizeci de ani... patru kile jumate, aproape cinci kile... în prima clipă a vieţii, e ceva, nu?)... Uite, trecem pârâul din fundul grădinii lui Toader Luca şi începem urcuşul pe costişa lui Mitică Păsat!... (şi eu nu încetez nici o secundă să urlu, din mână în mână! zadarnic "taci cu nana!" zadarnic rugi şi invocări celeste! urlu de se clatină fântâna din Barc! urlu de-şi pune mâinile-n plete salcia de lângă fântâna în care va fi cât pe ce să cad, mai târziu! urlu de-o ia razna şi fuge către început acest sfârşit de toamnă! urlu de se răs/crucesc femeile pe la garduri!... da-i bine că nu m-au repezit în Râpa cea Mare, să văd încă de pe acum minunăturile care au să aibă a-mi legăna viaţa spre moarte şi moartea spre viaţă, mai târziu!... urlu de dă noiembrie să se ascundă-n octombrie şi, cu tot cu septembrie, să se întoarcă înainte de toate acestea, în Necunoscutul ispititor, dar foarte liniştit!)... Sigur că da! iată, mai avem puţin şi ajungem la şoseaua cu praf şi balast din Poiana Vântului, unde, mai încolo, am să am de pătimit şi de gustat vinul dulce-amărui al haiduciei copilăreşti!... Gata, trecem pe lângă drumul cimitirului... (n-avem treabă cu mormintele, deocamdată)... trecem prin faţa casei învăţătorului Lascăr Ciucă... şi ne apropiem de biserică! o biserică mică şi primitoare, pe partea stângă a satului Bursucani, cum vii dinspre nordul Moldovei de sud şi vrei să ajungi şi să nu te mai saturi niciodată în sudul Moldovei de nord!... Gata, nana Zamfira intră în spaţiul fără timp, cu uricul urlător în braţe!... Iată, preotul Victor Răşcanu vine şi începe şi săvârşeşte botezul!... şi toată viaţa am să-mi amintesc vocea acestui om care slujeşte nunţi şi înmormântări, dar bate şi tablă pe casă!... (Stai așa!)

 

Citit 725 ori Ultima modificare Duminică, 01 Octombrie 2023 17:54

Mai multe din această categorie:

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.