Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) încet-încet,
ca o văduvă de război și de pace,
se apropie dinspre ultimul cuvânt,
nu zice bună dimineața, bună ziua, bună seara -
și începe, și face, și tace, și face, și tace, și face,
și se miră că nu mă aude nici plângând, nici râzând (!)
(!) încet-încet,
cum un tămăduitor trimis special
să mă descânte de dragoste cu buruiană de urât,
se apropie fără să se ferească de ochii lumii,
de parcă vine la ultima noapte, la ultimul bal -
și tace, și întinde mâinile, și-mi strânge umbra de gât (!)
