Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi nu-i lasă în pace. Badea Ion pleacă din Rădeşti, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când plouă, că aici are casă şi masă şi mamă şi tată... şi ce mai poate avea un flăcău în bătătură. Pleacă laolaltă cu alţi şi alţi flăcăi la fel de bine mobilizaţi şi chitiţi să treacă Prutul şi să "readucă" Basarabia acasă. Deştepţi şi şmecheri, nemţii îi "lasă" pe români în vârful atacului. Astfel, peste două mii de flăcăi mor în acest început de măcel, mai ales la Ţiganca, unde, întru veşnica lor amintire, se organizează cimitire, troiţe şi alte însemne comemorative. Cam peste trei ani, buldozerele sovietice victorioase sfărâmă mormintele şi tot ce ţine de onoarea şi demnitatea de erou militar, oasele şi crucile românilor fiind smulse şi măturate şi cărate de şuvoaie şi sortite uitării pe această Vale a Plângerii basarabene. Bădia Ion se află printre puţinii care nu au fost ciuruiţi de gloanţe, sfârtecaţi de schije, striviţi de şenile. Mai târziu, după cum povesteşte, avea să regrete că nu şi-a lăsat viaţa aici, în Ţiganca blestemată. Sigur că da... printre foarte puţinii care scapă de hohotul morţii şi sunt deportaţi în Siberia, la cinci mii de kilometri distanţă, să-şi ispăşească vina de a fi îndrăznit să tulbure orgoliul colosului de lut. Aici, în Siberia, unde Stalin a organizat şi a folosit unul dintre cele mai înspăimântătoare locuri de exil şi tortură pentru "duşmani" politici şi militari, bădia Ion are să "petreacă" ani şi ani de tratamente primare şi dezdumnezeire. Aici, în acest loc al muceniciei fizice şi morale, badea Ion se căinează că nu a murit de tun sau mitralieră la Ţiganca. Aici, unde satele sunt la sute de kilometri unele de altele, toţi surghiuniţii sunt lăsaţi "liberi", chiar să plece unde vor, dacă vor. Aici, în Siberia care a determinat/ inspirat un Amur şi un Baikal de poezie, proză şi muzică, funcţionează perfect cinismul şi agresiunea psihică. Aici, mii şi mii de mucenici, printre care şi badea Ion Manole din Rădeşti, îşi suferă şi-şi plâng în/depărtările şi uitarea. De foame şi de durere, de frică şi de deznădejde, îşi mănâncă unghiile şi-şi roagă moartea, se privesc unii pe alţii cu nişte ochi care (aproape) nu mai sunt. Aici are să vadă badea Ion cruzimea omenească exemplară!... (Stai să vezi!)
Alde bădia Ion (I) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
