[„Ce guverne! ce lichele! premieri dintr-o bucată:/ poligloţi, frumoşi, ibovnici, farisăi din fiu în tată!/ zburători prin ţări mai calde, plini de rude şi cumetri!/ bolojani cu dublu scaun şi scăpaţi din parametri!/ muguri, isăreşti, amnezici, simioni cu labă lungă/ - (toţi cu bani la scăfârlie, toţi cu scăfârlia-n pungă!) - / nicușori fără scofală, crini, iohaniși, funari, durbace/ - (toţi lemnoşi, ţâfnoşi, pragmatici, toţi specialişti în ace) - / cel mai Bun căra Iluzii într-un car cu patru Toamne/ şi cânta patru Cuvinte:/ Velerim şi Veler, Doamne...!
Azi e luni, sau marţi, sau miercuri, sau e joi, sau poate-i vineri,/ sâmbătă, sau duminică! nu contează, suntem tineri,/ dăm de garduri Libertatea, vrem de toate, fără vlagă!/ nimeni nu se mai implică, nu mai vrea şi nu se bagă!/ se ascunde (fiecare) după caz, după nevoie.../ şi-şi depozitează Viaţa pe corabia lui Noe!/ nambăr Uan accelerează, păcăleşte Ţara, cripta/ fiindcă vine Socoteala printre Scila şi Caribda!/ (de acolo nu mai scapă, astăzi, nici măcar Eroii!).../ Ooo, ce veste minunată va primi Neamul Nevoii!.../ Pân-atunci, hai la Iluzii într-un car cu patru Toamne,/ să cântăm patru Cuvinte: Velerim şi Veler, Doamne...!...”]
Şi, ce, dacă unii nu uită? Se sinchiseşte cineva dintre cei care s-au suit pe Capra Ţării şi i-au rupt şalele? Într-o Ţară care se sufocă de oportunişti, cu perspective din ce în ce mai sumbre şi cu cel puţin un imbecil per metru pătrat, e tare greu să mai crezi în ceea ce se numeşte Viitor! Ce şi cine să mai înveţe într-o Patrie în care mulți, foarte mulți sunt găsiți cu mâţa-n sac, adică au fost descoperiți ca fiind doctori în plagiat? Ce şi cine să mai investească încredere şi parale într-o Ţară în care ţi se cere un metru cub de aprobări pentru ca să cultivi... ciuperci?
Trist, din ce în ce mai trist! Alegătorii, bieţii şi vajnicii noştri alegători de praf şi pulbere şi scrum, se bucură pentr-un şorţ de bucătărie şi pentr-un kil de făină, şi trântesc Ştampila exact unde nu trebuie, apoi beau de seacă butoaiele, satisfăcuţi că iar au făcut treabă mare şi importantă pentru România, singura Ţară din Lume care nu avea nici o datorie în Decembrie 1989... şi acum se sfărâmă sub povara şi sub spectrul imposibilităţii de a plăti împrumuturile nejustificate făcute de guverne pentru „binele şi prosperitatea poporului”, nu?
Tinerii împuşcaţi Atunci suportă Uitarea. Tinerii de Acum, sătui de Iluzii, pleacă în patriile altora, poate-poate li se respectă pregătirea şi personalitatea! Cum să stea Aici când sunt batjocoriţi şi subestimaţi de niște Analfabeți care fură cu trailerul, cu Palatul Victoria și cu Palatul Cotroceni?
