Sunt vesel, domnilor...sunt vesel/ pe fond nervos, fiindcă n-are/ cine să-mi sprijine balanţa,/ cine, smerit, să-mi sufle-n ciorbă!/ Am vrut să mă îndrept, întruna,/ doar cu amanta mea, la mare,/ anul trecut, dar pentru mine/ nu pune nimeni nici o vorbă!...//
Mă bucur când îi ştiu pe alţii/ plimbându-se cu bani de-a moaca,/ prin ţări mai calde, mai prospere,/ şi când pe noi ne toacă frigul!/ Domni amărâţi, vă rog, fiţi veseli/ pe fond nervos! rezistă placa/ pe care-o ascultaţi de-atâţia/ ani fără să se rupă digul!...//
Ce-i ăla dig? – vă întreba-veţi/ în plapumă, în sărăcie./ E urna, domnilor, e urna/ în care v-aţi băgat speranţa!/ Grăbiţi-vă la veselia/ pe fond nervos, că nu se ştie/ dacă mai prindeţi şi din asta/ la coada celor cu balanţa!...//
Fiţi veseli, domnilor, fiţi veseli/ cum sunt şi eu, dacă mă bate/ în cap, mereu, oximoronul,/ metafora, metonimia!/ Ce simplu e: nimic nu intră,/ dacă nu vrea şi nu se scoate!/ Atât să ştiţi: nici o Iertare / nu finanţează sărăcia!...//
V-aţi lămurit: Democraţia-i/ cea mai cumplită-proastă farsă/ la care v-a supus guvernul/ vesel, şi el, pe fond nervos!/ Fiţi calmi...căci şi Alegeria-i/ aceeaşi tristă umbră arsă!/ Fiţi veseli şi strigaţi o dată/ şi înc-o dată: foarte jos!...//
Ce bine e în ţara asta,/ unde nimica nu se pierde,/ totul se bagă-n buzunare/ la cei „simpatici” şi „deştepţi”!/ Tupeu-i moda generală/ când şi frumoasa frunză verde/ se dă la câini, tăiată tandru/ de cei pe care îi aştepţi!...//
Da, îi aştepţi la drumul mare,/ la drumul mic, oricum, oriunde.../ şi-aplauzi şi te umple mila/ şi dignitatea, chiar şi plânsul,/ te copleşeşte iertăciunea/ când vezi pătrate, nu rotunde,/ pe umerii acestor stoici/ supranumiţi: dânsa şi dânsul!...//
Sigur că da: doar „tablă ştearsă”,/ „lustraţie” şi „chirurgie”.../ (sunt trei metode de scăpare/ dintr-un malign universal)...!/ Purificarea nu se face/ cu „festivaluri de scrumbie”/ şi „de ţânţari melodramatici”/ într-un sistem multicefal!...//
Sigur că da: gogoşeria/ funcţionează cel mai bine/ într-un sistem în care toţi-s/ duşi de talaz şi zăhărel!/ Memento, domnilor: o Ţară/ călcată zilnic de Ruşine/ nu mai ajunge la Lumină/ cu magicul „cinel-cinel”!...//
Sunt vesel, domnilor...sunt vesel/ pe fond nervos! Recomandare/ vă fac dinspre Intoleranţă/ la păcăleală şi minciuni:/ citiţi Acum un Eminescu în cea de-a treia lui „Scrisoare”,/ acea cu Ţepeş şi cu focul,/ acea cu casa de nebuni!//...ATÂT!
