A fost odată un împărat mare, cu literă iniţială majusculă, cu diacritice şi cu avere uriaşă: floră şi faună spontană, împărăteasă cu iniţială mică (singura deosebire care-i determină să fie adversari şi exemplu de model pentru ne/supuşi)...Şi acest împărat mare (nu enorm, cum ar crede nu ştiu cine) era mereu începător şi mereu avansat (dar niciodată licenţiat) în tainele referitoare la Morfologia şi Sintaxa Iubirii. Şi, ca să mai păstreze ceva din linia generală a literaturii cu astfel de personaje şi apucături, avea şi o grădină cu un măr. Atât: un singur măr, mereu înflorit, mereu cu mere crude şi coapte, ademenitor...Şi, dacă Împărăţia nu avea margini zidite, nici grădina nu avea garduri...Şi, totuşi, nimeni nu îndrăznea să dea iama în grădina cu măr, în mărul cu mere... nici măcar împărăteasa Împăratului... nici chiar hoţii profesionişti din alte şi alte împărăţii nu aveau curaj să-şi ostoiască pofta de mere... nici măcar Împăratul acestei Împărăţii nu întindea mâna în crengile doldora de mere... Şi, ca atare, administraţia Împărăţiei nu plătea nici un paznic de măr, nu hrănea nici un câine de paznic de măr... Mărul făcea şi păsări... dar cine a mai văzut sticleţi mâncând mere?! Astea (păsările) erau lăsate în pace, se hrăneau cu gâzele abundente din jur, pentru că toată grădina era plină cu flori de câmp, cu puzderie de ierburi şi buruieni, cu puzderie de animale de tot felul, dar blânde şi delicate... nici măcar şarpele nu se şerpuia spre ramurile încărcate... Adică, altfel spus, mărul era măr interzis, se dusese vestea până în lumea fără oameni şi fără conţinut...!
Eu şi Ea, amândoi visând şi cu ghetele pe dos, umblăm cu cercurile pe drumul Ciorii, ne uităm în zarea cu măr, înghiţim în sec, stăm ochi în ochi, hotărâm, cotim la stânga, adică la dreapta... (tentaţia primei muşcături nu are puncte cardinale, nu?)... ajungem supt pom, îndreptăm privirile în sus, culegem un măr, Ea muşcă prima, muşc şi Eu... Apoi, Eu muşc primul, muşcă şi Ea... şarpele bate din palme, păsările stau pe margini de cuiburi cu pui şi ouă... şi ciripesc pentru prima dată Aria Iubirii în această Împărăţie cu diacritice, fără interdicţii şi fără cusur!... Apoi, Împărăţia s-a umplut de copii!
