Am fost obligat să plec din preajma ta. Probleme urgente m-au determinat "să-mi iau geamantanul şi să plec" la dracu-n praznic, dacă acolo se află rezolvarea "problemelor arzătoare la ordinea zilei!"...Şi să ştii că-mi pare foarte rău pentru situaţia creată prin această în/depărtare. Sunt convins că şi tu regreţi despărţirea, chiar dacă n-o să fie pentru totdeauna. Oricum, absenţa ta mă sufocă, mă diluează, mă usucă, mă face deşert, mă poartă cum numai vântul bate şi rostogoleşte în uitare o sămânţă de nu-mă-uita. Trebuie să fiu sincer şi să-ţi spun că la fel s-a întâmplat şi cu doamna F2, şi cu doamna F1. Numai pe doamna F a durut-o în fund, chiar s-a hlizit copios când i s-a clevetit plecarea mea să "fac armata", să vă apăr Patria, adică! Zic "să vă" şi nu zic "să ne", fiindcă eu am Matrie, după cum consider că aţi aflat dacă aţi citit ultimele mele poezii publicate în revista "Revista de front"!...Şi să mai ştii că nici mama nu este de acord cu plecarea mea din casa părintească! şi să mai ştii că a plâns după mine până la poartă, până la marginea satului! chiar am simţit mirosul şi curăţenia lacrimilor sale când am muşcat din turta pe care mi-a dat-o s-o am la drum! mi-a dat-o şi mi-a spus cu blândeţe şi grijă: cum o păstrezi, aşa o ai!...Şi să mai ştii că şi eu am plâns! nu aşa mult, ca mama! am plâns doar aşa, de ochii mamei! mai ales că mi-a jurat să vină în jurul tău, zilnic, să vadă ce mai faci, cum o mai duci, dacă mai eşti bolnavă, dacă n-ai murit, dacă ai murit, dacă are cine să te îngroape, dacă bate cineva oleacă de clopot în amintirea ta, dacă aşterne cineva oleacă de floare la capătul tău dinspre cer, la capătul tău dinspre pământ, dacă varsă cineva oleacă de lacrimă pentru tine!...
Te rog, nu mai sta supărată! te rog, uită-te ce fel mi-a poruncit mama să scriu despre singurătatea şi izbeliştea în care te-am lăsat de atâta amar de vreme: "draga mea fântână părăsită,/ gata, vin la tine, vin degrabă,/ chiar acuma plec spre locul tău/ să-ţi aduc şi salcie şi apă!/ să-ţi aduc ce ai avut demult,/ când cătam în luciul apei luna:/ vrăbii, cuiburi, ciutură şi dor.../ şi să te sărut în/totdeauna!"...Spune-mi, te rog: ce mai face mama?
