Mâncăm urzici. Anul ăsta, plantele astea urzicătoare s-au făcut din belşug. La scară locală, aceste vegetale spontane constituie, în sezon, o posibilitate de hrană la îndemâna oricui. Râpile şi lizierele sun doldora de oameni care caută şi găsesc şi culeg minunea verde, recomandată de către tot felul de fitofagi şi doctori în urzicologie. Unii spun că o cură bine dozată şi bine aplicată de larnium maculatum face foarte bine la siluetă, primeneşte sângele, înseninează ochii, pregăteşte organismul pentru orice bătălie finală cu aia. La scară locală, aia are o grămadă de treabă, mai ales că amatorii de urticacee nu (prea) au nici de unele şi se bazează doar pe flora patriei noastre, Republica Capitalistă Nervoasă (când vorbim de erbacee, cacofonia vine de la sine, este admisă, nu trebuie ocolită, mai ales dacă vrei să intri în vară cu sânge nou, din grupa sanguină şi rară a prinţilor şi prinţeselor, a ciocârliilor şi filomelelor, a raţelor care, iată, mănâncă urzici cu gura plină, sunt frumoase şi măcăie ca nişte soprane de câmp)...
Recunosc şi declar: mie nu-mi plac urzicile! nici de-al naibii nu-mi plac! nu pentru că n-ar fi gustoase! urzicile vii şi fierte (sunt şi urzici moarte, nu?) şi amestecate/presărate cu hrean şi usturoi, au constituit întotdeauna un deliciu culinar pentru pofta şi stomacul roabelor şi robilor credincioşi în spaţiul mioritic, pe valea şi pe dealul picioarelor de plai, în mila şi în grija lui Dumnezeu de la oraşe şi sate!...Iată, cu noaptea în cap, mama pleacă să adune urzici! aproape toţi sătenii adună urzici! adună cu poala, cu traista, cu sacul, cu buzunarele, cu mănuşi, fără mănuşi! adună şi murmură doine de jale! fiindcă, în cazul culegătorului de urzici, nu prea vin pe coardă note muzicale de petrecere şi voie bună!...Iată, vine mama! a cules şi a strâns o pestelcă, două pestelci, trei pestelci de urzici! mi se măresc ochii când văd cât a cules, când mă gândesc la masa de prânz! că mie nu-mi plac! nici de-al naibii nu-mi plac!...Iată, le alege de gunoaie (şi acestea, tot spontane) le spală şi le clăteşte în câteva ape, le fierbe, le făcăluieşte, rade hrean, pisează usturoi, face mămăligă...şi ne strigă la masă, să ne primenim sângele! ne aşezăm, unii mănâncă tare, unii mănâncă încet! eu mă codesc, iau o lingură, iau două linguri!...(nici de-al naibii nu-mi plac!)...mă uit cu coada ochiului la mama şi spun: gata, mamă! nu mai mănânc! mi s-a primenit sângele! gata!...
