Şi eu, şi mătrăguna...(mulţi ani şi ani/lumină
am mers fără oprire)...şi n-am ajuns nici când
acolo (cică) unde păcatul nu e vină
şi unde nu-i nici mâine, nici ieri şi nici curând!
Şi eu, şi mătrăguna...(cu-asemenea viteză!)...
nu am ajuns nici unde şi n-am ajuns nici cum!...
cum, când şi unde (oare) va fi s-avem adresă,
dacă pe Calea asta nu merge nici un drum?
Ci (poate) sunt, dar unde-s? că nu-s în chipuire!
ori nu-s pentru vederea celor ca noi, mărunţi?
ori sunt într-o sămânţă de miră şi de mire
sub semnul crucii...poama cestor viclene nunţi?
Decât mulţi ani/lumină, dar nici o vorbă-n zare...
(doar nicăieri, absenţă, ascuns, lipsă, ocult)...
şi eu, şi mătrăguna...răspundem la-ntrebare:
mai bine-un an/iubire...şi am ajuns...de mult!
Şi eu, şi mătrăguna (despre viteză şi alte baliverne universale) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu

Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Trecutul Ultimului Viitor (XXX) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” UNDE nu-i NIMENI (oniric vals) Trecutul Ultimului Viitor (XXIX) Din colecţia „Cele mai clare poezii rămase tablou” PUR și SIMPLU (pentru doamna Camelia Borșan – La Mulți Ani!) Trecutul Ultimului Viitor (XXVIII)
Mai multe din această categorie: