Gata, masa-i plină, toţi sunt aşezaţi la hrana cea de taină, lumânarea de botez arde în sine, citesc numai bucurie pe feţele arse de soare şi credinţă! care mai de care îmi citeşte viitorul, îmi ghiceşte în ochi, în lacrimi, vede în plânsul meu un fel de părere de rău a Vieţii, un fel de extaz al Morţii! care mai de care se întrece în a-mi spune ce am să fac la şcoală şi după şcoală, ce am să ajung, unde am să ajung!...Iată, ţaţa Pachiţa, sora lui Ion Creţu, bunicului patern, consideră că am să fiu pădurar în vreme de vară şi brutar în vreme de iarnă! nana Zamfira cică am să vopsesc ciori albe în salcâmii de pe Trifa! cealaltă, nana Doroftia, cică am mă fac arhitect de pompe funebre! iar Veronica, ultima nană, cică am să ajung exact cum zice mama Rucsanda: angajat permanent la suit babe în tren! numai nanul Ion Ureche bate cu părerea aproape de adevăr: voi fi veşnic îndrăgostit de Poezie şi voi munci pe veresie în atelierul de încercat prezervative, care atelier se afla şi se află pe strada Gării din Galaţi!...Sigur că da! unii se cam cherchelesc şi încep să cânte! tata cântă vorbe militare, mama zice melodii de dragoste ne/împărtăşită, mătuşile/naşele sunt de acord! ceilalţi intonează imnuri şi ode regale, despre monarhie, dar şi despre Lenin, şi despre Partidul Muncitoresc Român, pe care-l simt bătând la poartă şi la uşă, susurând la streaşină, cotrobăind prin lucarnă, intrându-mi în sânge, în oase, în Viaţă şi în Moarte!...Sigur că da! fiecare cântă ce vrea şi la ce vrea! unul face ca frunza, altul face ca greierele! unul zice din fluier, altul zice din cimpoi! unul face ca solzul de peşte, altul face ca paiul de grâu!...şi cum naiba, cum pupăza să mai plâng în asemenea condiţii de presiune şi temperatură? sunt consternat, mama-şi face cruce, văzând că nu mă mai aude urlând, şi se roagă s-o ţin tot aşa, să aibă timp, sărmana, pentru acumularea laptelui în Izvorul Tămăduirii, singurul izvor din care mănâncă şi Viaţa şi Moartea, deopotrivă!...Gata, cumetria-i gata, masa-i gata, vinu-i gata, noaptea-i gata, dimineaţa de luni zgreapţănă la geamuri, hectarele cu păpuşoi şi cu sfeclă aşteaptă cu sufletul la gură!...gata, ia mai rămâneţi sănătoşi! ia mergeţi cu bine, cărare bătută! să vă trăiască uricul, să fie într-un ceas bun!...gata, încă un pahar cu vin la plecare, la uşă, la capătul prispei, la poartă!...Sigur că da! tata îi conduce pe cumetrii şi pe musafirii din Rădeşti! îi conduce până la Ghiţă Fluture, la marginea Zimbrului! îi aud cântând şi îndepărtându-se! unii nu se vor mai întoarce niciodată!
Trebuie să mă culc din ce în ce mai devreme (VIII) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
