Halal (prin volburare de smirnă) se pogoară
să-şi cuvânteze jertfa înaltă pe altar,
poate aude (veşnic acelaşi) începutul
blestem întru iubire, lumină şi zadar!
Poate-şi întoarce ochii Lalah spre cele care-s
murdare şi păgâne, curate şi adânci,
uitate-n Babilonul cu hohot luciferic,
amestecat cu uită, cu iartă şi cu plângi!
Poate îndrumă trupul spre altă-ntemeiere,
şi sufletul spre altă zidire de cristal,
poate aude Punctul şi-şi creşte raza-ncoace,
şi-ncolo, şi-nspre ruga poetului Halal!
Să împlinească timpul, să umple spaţiul, iarăşi,
cu Veşnicii în faşă, cu proaspete lucori,
cu primele cuvinte, cu stele trufandale,
cu vraja lui trăieşte amestecat cu mori!
Şi, tot aşa, cohorte de linişti să pogoare
şi să ajungă-n suflet şi-n trup, mereu întâi,
nimeni să nu-i mai strige lui Lalah că iubirea-i
ţinută şi strivită şi moartă sub călcâi!
Încet (prin volburare de smirnă) se înalţă
spre pietre mai altare, spre un pământ mai bun...
şi zice-n urmă pace, şi zice şi iubire...
toţi hohotesc şi urlă: Halal este nebun!
