Sunt cu cititorul/prietenul meu, Romică Bălan, în Ţiglina I, la una mică, într-o cârciumă mică, la o masă mică, într-o ziuă mică, sub o steauă mică. La una mică şi cu fundul lat. Destul de mică, fiindcă una mare, fără fund, nu-i de nasul/buzunarul nostru. Într-o cârciumă mică, suficient de mică, de câţiva clienţi, fiindcă n-avem mutre de restaurant. Şi la o masă mică, destul de mică, fiindcă într-o crâşmă mică n-au loc mesele mari. Şi într-o ziuă mică, destul de mică, fiindcă-i toamnă...(şi tare miroase a crizanteme şi a Brumărel spre Undrea)...şi n-avem "stofă" de zile mari. Şi fiecare sub o steauă mică, destul de mică, fiindcă într-o crâşmă mică, la o masă mică şi într-o ziuă mică nu încap stele mari. Romică îmi citeşte două recenzii. Eu îl ascult. Îl ascultă şi femeia din bar. O femeie mică, destul de mică, dar şi frumoasă. Destul de frumoasă pentru doi mici la o masă mică, la câte una mică. Eu nu-i citesc nimic lui Romică, dar el înţelege tot. Eu mă uit la femeia din bar. O uitătură mică, destul de mică, dar destul de lungă pentru părerea celei de după tejghea. Care se uită mult la mine. O uitătură lungă, destul de lungă...dar destul de scurtă pentru constatarea mea. Mai ales...pentru uimirea mea. Mai intră câţiva clienţi la câte una mică, destul de mică, deşi sunt destul de mari, mult mai mari decât noi. Îşi comandă şi îşi execută micile. Îşi mai comandă. Încă îşi mai comandă mici. Şi le şi execută scurt, clar...şi se tot uită lung la femeia de care îi desparte doar un lat de tejghea. Şi ei la fel de năuciţi, la fel de curioşi, la fel de răscoliţi şi la fel de contrariaţi...dar şi clătinând din capurile lor destul de mici pentru asemenea minune, pentru o singură minune. Singură, dar mare. Destul de mare pentru o de lume mică...Sigur că da! Iată, vin din ce în ce mai mulţi clienţi! Parcă vor şi ei să afle, să vadă, să ştie, să comenteze! Iată, se face rând la intrarea în bar! Mă ridic şi recit Omar Khayyam: "Acest vas fu, odată, un biet îndrăgostit/ Gemând de nepăsarea unei femei frumoase,/ Iar toarta era braţul ce mângâia, mâhnit,/ Suavul gât cu-atingeri uşoare, de mătase!"...Sigur că da!...Iată, femeia iese de după tejghea şi vine în sala mică, să onoreze o comandă mare! Toţi se uită la ea, ca la o minune! Iată, începe uluirea generală! Şi eu, şi Romică, şi toţi marii, şi toţi micii din bar gândim să ne ridicăm în capul oaselor, să ne facem semnul crucii, gândim să aşternem toate crizantemele din lume la picioarele trecătoare ale femeii minune! Şi toţi...Osana, ca la comandă: Doamne, iată o femeie gravidă!
Minunea din Ţiglina Unu Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
