Unul câte unul, doi câte doi, trei câte trei, mulţi câte mulţi...sătenii răsar pe uliţe şi se adună pe maidanul cu trei fântâni din faţa casei lui Mihai Carp. Şi, ca să fie chiar ca-n poveştile uitate/pierdute ale copilăriei şi vremurilor de atunci, fiecare-şi ia şi căţel, şi purcel, şi motan, şi bunic, şi găină, şi raţă, şi gâscă, şi vacă, şi viţel...Şi nu rămâne nimic şi nimeni acasă. Şi toţi şi toate poartă veşminte curate, suflete proaspete, pantofi văcsuiţi, seriozitate şi hotărâre pe chipuri. Şi măgăoaia satului umblă din sus în jos şi din jos în sus. Şi tot urlă vreo câteva cuvinte de poruncă şi de înţeles pentru toată lumea: la ora când soarele-i exact pe ţinta amiezii şi când umbra-i dreaptă pe miazănoapte, toată suflarea satului trebuie să fie prezentă pe maidanul cu trei fântâni, în faţa casei lui Mihai Carp, fiindcă vine preotul, vine învăţătorul, vine şi jandarmul! să nu lipsească nici un trup şi nici un suflet! cine îndrăzneşte să nu fie la faţa locului, va fi să fie dat afară din atenţia comunităţii şi va fi să fie condamnat la remuşcare pe viaţă!...Sigur că da!...Nimeni nu se uită la ceas, nimeni nu întreabă cât e ora, nimeni nu are nerăbdare. Toţi stau cu privirea spre miazănoapte şi-şi cercetează umbrele. Încă nu-s drepte, nu-s perpendiculare pe nord. Încă nu se aude cum răsare popa, şi cum se apropie învăţătorul, şi cum soseşte jandarmul. Ţăranii şi ţărancele, aceşti încă sfinţi cu pestelcă şi opinci şi fluier şi furcă pentru tors fuioare de cânepă, nu ştiu despre ce-i vorba în propoziţiile pe care au să le rostească de cei trei distinşi propovăduitori şi apărători ai demnităţii locale. Nimeni nici măcar nu bănuieşte ce are să vadă şi să audă, însă aşteaptă cu aleasă râvnă, cu toată responsabilitatea moştenită de la cei aşezaţi la subsol, în marele dormitor al tuturor iluziilor şi suferinţelor omeneşti!...Sigur că da!...Iată, din gură în gură şi din ochi în ochi, circulă vestea că se apropie învăţătorul dinspre alde Şuşnea! Şi, tot la fel, că se apropie şi preotul, şi jandarmul! Şi iată-i, unul după altul, salută suflarea strânsă pe maidanul cu trei fântâni, acum...(Atunci!)...de Ziua Crucii! Sătenii nu aplaudă, nu strigă lozinci de acordare sau/şi de împotrivire! Fiecare răspunde cu cel mai frumos salut din lume! Cu "bună ziua", adică! Cei trei importanţi ai satului ajung în mijlocul mulţimii! Învăţătorul aşează catalogul pe masă! Preotul aşează crucea şi evanghelia! Jandarmul sprijină puşca de marginea mesei şi se încheie la veston! Toţi îşi organizează glasurile şi-s gata să înceapă!...Stai să vezi!
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
