Penultima şi ultima lumină (acasă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Ferice de cel căruia îi este frică de viaţă, nu de moarte"

                                                           (Vasile Sevastre Ghican)

 

Mă duc până acasă şi stau la geamul care

mai cere şi mai cerne seminţe de lumină...

le trece în odaie, le-aşează sub icoane...

şi văd eternitatea la colţ cum se înclină

şi-mi scrie... (cu cerneala aducerii aminte,

pe aer, pe vedere, pe suflet, pe visare)...

contururi întremate dinspre surâsul mamei

cu mâinile întinse încet, mângâietoare!

Mă duc până acasă şi stau la geamul care

mai cere şi mai lasă ochilor mei să vadă

penultima lumină a mamei în grădină

şi ultima lumină a mamei în ogradă!

Icoane, şi icoane... (şi vechi, şi noi)... icoane...

(şi una decât alta mai scumpă, mai frumoasă)...

sărut icoana mamei (mama luminii mele)

şi-o scriu cu totdeauna pe geamul de acasă!

Citit 6901 ori Ultima modificare Luni, 30 Decembrie 2013 14:04

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.