Moto: "Când o femeie decide, până şi Dumnezeu se lasă convins"
(Vasile Sevastre Ghican)
Am scris pe podul palmei o vorbă pentru tine...
(o vorbă nestemată, din trei silabe dulci)...
am să ţi-o spun întruna, pe toată, fără milă,
când ai să vii, frumoaso, la noapte, să mă smulgi
din pricină, din grabă, din vreme, din mişcare,
din timp, din totdeauna, din joacă, din ne/drept...
şi să mă duci luminii n-ofrandă şi-n sclavie,
aşa, ca-n podul palmei să stau şi să te-aştept!
Lumina... (doar lumina)... nu are nici o taină,
nu are nici o vreme, nu are nici un timp...
numai lumina poate... (o viaţă şi o moarte)...
păstra această vorbă, fără nimic la schimb!
Chiar dacă se îndoaie, lumina nu sfărâmă
silabele... chiar dacă dau câteodată-n plâns,
rămân dulci (şi amare când nu primesc rostire)...
de teamă să nu cadă, te-aştept cu pumnul strâns!
