Prigonirea evreilor după dezlănţuirea celui de-al doilea război mondial (începută în 1938) este cunoscută, în mare majoritate, din cărţi de istorie contra/făcute în laboratoarele comunismului, din povestiri pe viu, din multe şi diverse mărturisiri. Exterminarea evreilor a fost un scop clar al politicii naziste, al arianismului german, al tuturor celor care propagau şi întreţineau rasismul şi fascismul. Se ştie ce a însemnat deportarea acestei etnii către lagărele de exterminare, dar şi către Transnistria. Prigonirea şi ororile Holocaustului au forţat limitele rezistenţei fizice şi psihice până la canibalism şi necrofagie. În marşul groaznic spre spaţiul dintre Nistru şi Bug, unde fermele zootehnice fuseseră transformate în ghetouri, au murit zeci de mii şi chiar sute de mii de evrei, vina aparţinând (fiind zvârlită) pe capul mareşalului Ion Antonescu!...Sigur că da!...Iată, cum spuneam, în tot de-a lungul cestui drum, coloanele de oameni ("vinovaţi" doar pentru că sunt evrei) se opresc (din când în când) prin sate de tristă amintire şi sunt cazaţi/încartiruiţi pe ici, pe colo, chiar pe la mulţi dintre localnici. Spun "sate de tristă amintire" deoarece găzduitorii au ţinut morţiş să pună umărul la una dintre cele mai negre pete din istoria României. După ce că-i vai de zilele şi de nopţile lor (hăituiţi trupeşte şi sufleteşte, arătaţi cu degetul, bolnavi, plini de lacrimi şi tristeţe) aceşti nenorociţi ai regimului sălbatic hitlerist, căruia îi suntem aliaţi, mai sunt şi furaţi/deposedaţi de tot puţinul aflat asupra lor: obiecte cu valoare sentimentală, albume, cărţi, bijuterii, bani...sărmanii prigoniţi fiind obligaţi să tacă, să nu se opună, să nu se revolte, să nu-şi ceară dreptul la proprietate şi la respect!...Sigur că da!...Iată, chem la biserică toată suflarea omenească a satului şi-i spun că-i foarte rău ce face, că lăcomia şi dezdumnezeirea duc la pierzanie, că acest păcat nu va fi iertat de nimeni, niciodată! Enoriaşii, mulţi dintre ei, se fac a nu pricepe că vor fi condamnaţi la remuşcare pe viaţă, că barbaria asta nu durează mult şi vor plăti cu vârf şi îndesat zeflemeaua, bătaia de joc, ura şi hoţia! Astfel, mulţi evrei pleacă spre răsăritul morţii numai cu ultimele haine de pe ei!...Sigur că da!...Iată, vine seceta din 1946, cu temperaturi de la 55 de grade, cu foametea şi cu tot spectrul de greutăţi din cortegiul acesteia! Unii dintre lacomi mor de sărăcie, iar alţii dau pe un ciur de făină şi pe un buzunar de grăunţe tot ce au luat/furat de la bieţii evrei!...Sunt Victor Răşcanu, preotul bisericii din Bursucani!
Pentru un pumn de grăunţe Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
