Da, cu palmele întinse spre Mâine...aşa stau şi cerşesc în unghiul drept, care se face când strada Paralelă dă-n cea Perpendiculară dacă vii din cealaltă Parte, şi pentru că mâine-i ziua Promisiunii!...Fiindcă deja-i Mâine şi, iată, exact din cealaltă Parte vine femeia tristă cu copilul vesel...şi parcă nu mai sunt ei!...ea-i mai în vârstă, mult mai în vârstă decât în ziua cu gogoşi!...şi el e mai mare, mult mai mare decât în ziua aceea! cred că-i de vârstă şcolară! sare de pe-un picior pe altul, se zbânţuie-n jurul mamei sale, clocoteşte sângele-n el...şi-mi face semn de departe, din faţa Spitalului!...Sigur că da!...încep să pricep că ei sunt, mai ales că şi femeia îmi face semn tocmai din faţa Spitalului, mai ales că se apropie şi văd cum scoate din traistă două gogoşi calde, şi cum le întinde spre palmele mele întinse, după ce mă salută cu "bună dimineaţa, trebuie să-ţi mulţumesc pentru că ai venit, pentru că te-ai ţinut de promisiune, aşa cum ai zis...vezi că şi noi ne-am ţinut de cuvânt, da?...vezi că şi noi, ceşti mai săraci, ştim să ne purtăm (cu) sufletul pe dinafară, da?...vezi că şi noi, ceşti mai bătuţi de soartă, avem un obraz, avem doi obraji...şi-i întoarcem spre loviturile pe care pârdalnica asta, Soarta, ni le dă cu vârf şi îndesat, cică să se convingă dacă rezistăm la suferinţele încercărilor Sale, la toate obstacolele şi la toate vitregiile pe care ni le zvârle/aşterne în Cale soţul Său, Destinul?...doar tu scriai, într-o carte despre noi, că Soarta-i nevasta Destinului, da?...nu cumva să spui că nu-i adevărat, nu cumva să zici c-ai glumit!...tu ai scris că Adevăru-i sumă infinită de Minciuni şi că, în slujba acestuia, orice minciună-i virtute?...da, sigur că da, tu ai scris!...şi noi am citit!...şi, aşa cum înţelegem din carte, am ţinut neapărat să nu care cumva ceea ce trebuie să fie o chestiune de onoare să se transforme în ruşine şi-n dezastru!...şi am venit! vezi? auzi?"...Sigur că da! văd şi aud!...cum să fiu chior, şi cum să nuaud, şi cum să parez răscolirea cestui moment?...Oare chiar s-a interzis/a dispărut "homo homini lupus est"?...M-aş bucura să fi ajuns homo sapiens la porţile Cetăţii!...şi să exist, şi să dorm în limitele responsabilităţii, cum se întâmplă acum!...şi să aflu cum lumea ştie că şi când doarme trebuie să aibă caracter!...Sigur că da!...Mă trezeşte urletul întârziatului/deplasatului mintal de la etajul Oarecare!...Îmi aşez căştile antifonice şi recapitulez visul din care mereu mă alungă hututuia şi hututuiul contemporan!...Dostoievski: "Urât mai trăiţi, domnilor!"...Stai să vezi!
Vânăt de frig şi sătul de gogoşi (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
