Fireşte, dată fiind smerenia şi simplicitatea zdravănului mecanic însurat... (mergea şi "însurat mecanic", însă nu vreau să aduc atingere cuibuşorului de nebunii, aruncându-i peste gard inexorabilul "erare humanum est", nu vreau să tulbur calitatea/frumuseţea embrionară a cestui vis aflat pe cale să se transforme într-o realitate inegalabilă, inestimabilă, majestuoasă şi demnă de bârfa tuturor pizmelor feminine şi masculine din lume)...nu mi-a fost uşor să-i smulg lui Neculai îngăduinţa de a face tot ce-mi stă în putinţă şi-n vrere pentru perpetuarea celor mai sănătoase apucături găsite într-un arbore genealogic, vreodată.
Desigur, şansele de a cotrobăi prin uriaşa încrengătură genealogică au dispărut când madam Tancrad a tăiat şi a mutilat arborele falnic din perimetrul lui Petrache, de pe Aria unde, iată, stă să dea-n mugur şi-n frunză şi-n floare şi-n fruct una dintre cele mai răscolitoare poveşti de dragoste şi statornicie de la Semiramida până azi!...Aşadar, mă limitez la extragerea chirurgicală a unui "pui" de Genă, pe care voi altoi alte şi alte monade lacome de informaţie divină, dispuse să ducă statornicia şi sobrietatea până-n pânzele albe, chiar până-n alte şi alte pânze expuse/rătăcite prin haosul universal!...
Desigur, pezevenghiul Neculai, fiind conştient de valoarea intenţiei/întreprinderii mele, dar şi de repercusiunile benefice ale ziselor şi făcutelor noastre în dimensiunile lui Opt Orizontal, mă invită la "una mică şi cu fundul lat", în spaţiul şi sub auspiciile domnului Gheorghe din Cudalbi, să onorăm Revelaţia şi chiar să ne comportăm instructiv/reclamant!...Desigur, mai abitir ca Martie-n Post, apare drăgălaşa doamnă Flori, cu-n surâs preparat până la urechi, destinat lui Neculai! Acesta sare ca ars cu drotul miresei, ca fript cu tigaia în care-i zămisleşte poale-n brâu: "Te rog să nu mai zâmbeşti la mine, că-s însurat!"...Sigur că da!...Nu mai încape nici o discuţie în sensul concret al fermităţii, durabilităţii şi neclintirii Mirelui Etern, atâta vreme cât poate rezista chiar şi unui cântec de sirenă, chiar şi unui zbârnâit de onorabilă suveică!...Da, mergem spre bojdeuca-i aproape i/memorială! Simt că am alături un fel de Robespierre...un radical/fanatic al Iubirii, un idealist, un titanic al Respectului faţă de sexul opus cu atâta frumuseţe, sinceritate şi gratitudine, însă şi faţă de taina Genezei, căreia-i recunoaşte importanţa şi căreia vrea să-i răsplătească Generozitatea!...Da, mergem în bojdeuca-i doldora de gene, să vedem ce-om scrie pe marmorele memoriale!...Stai aşa!
