Conul Mitică Bârnaz, răzeş din Bălăbăneşti (Galaţi), şi-a luat nevastă din Rachelu (Tulcea)... şi o duce bine. O duce încolo, o duce încoace, o duce în braţe, o duce în ispită, o duce elegant... că Mitică-i un adult foarte bine crescut. Are bun gust şi gust bun. Nevasta-l mănâncă şi-l soarbe din ochi. Fiindcă-i tare harnic bălăbăneşteanul, şi-i tare atent cu toată zestrea şi cu toate substantivele din dotarea cestei făpturi cu sexul opus, şi-i tare mult iubitor de pământurile pe care le are femeia mai încolo, pe vale şi pe deal! Conul Mitică are grijă de sfânta lucrare a pământurilor femeii, pe care are voie să cultive ce vrea. Are grijă şi de vie. Că şi vie are apriga-i nevastă. Şi, ca să meargă treaba strună, are şi măgar cu cărucioară. Sau, cum vreţi, cărucioară cu măgar. Măgaru-i cum trebuie, nu-i defect mecanic şi n-are lipsă de calciu. Cărucioara nu-i droaşcă, nu scârţâie, nu hodorogeşte, nu trăncăneşte, nu dă aiurea din roţi. Ce mai tura-vura... Mitică poate spune şi se poate lăuda că-i om realizat, adică gospodar re/cunoscut şi onorat în meleag!... Sigur că da!... Cuplează măgarul la utilaj/atelaj, pune traista cu ţigări şi merinde şi apă-n pătaşcă... şi dă-i bice!... adică nu, fiindcă mila lui Mitică-i mare până dincolo de baierele cerului, şi nu dă cu biciul, nu dă cu nuiaua, nu dă cu prăştina, nu dă cu ghioaga... mai ales că măgaru-i total lipsit de încăpăţânarea-i proverbială, merge civilizat şi ascultător la vorba curată şi convingătoare a pământeanului de pe capră!... Sigur că da! Mai mare dragul să vezi un asemenea complex în desfăşurare pe drumul care duce la vie! Un complex pur şi simplu, dacă pot să-mi permit acest subtil paradox! Un complex alcătuit din carne şi oase şi lemne şi fiare! Un complex format din dimensiunile spiritului uman şi spiritului animal! Un complex material şi mental în continuă mişcare!... Sigur că da!... Iată, măgarul se opreşte singur la vie, într-o pantă, fiindcă ştie locul/aşezarea viei în teren, în registrul agricol... dar şi locul/rostul viei în evoluţia veche şi nouă a comunităţii, mai ales când stă legat de gardul bufetului sătesc şi admiră importanţa vinului în apropierea/alienarea omului de către om, dar şi în descoperirea, prelucrarea şi azvârlirea adevărului în bătătura/obrazul celuilalt!... Iată, Mitică ia măgarul de la oişte, îl leagă de mănuşa căruţei şi începe să se apuce de vie, că-i multă şi încurcată! Şi nu vrea să-şi calce pe cuvântul dat nevestei când i-a promis, dimineaţă, c-o termină de tăiat în cel mult două zile!... Şi dă-i, şi taie!... Şi taie, şi dă-i!... Stai să vezi!
Un om şi un măgar de bună voie la vie (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
