Vasile Centimetru-i cel mai bun prieten/cititor al poeziei mele din Sudul Moldovei de Nord. L-am cunoscut în Nordul Moldovei de Sud, când era singur-singurel în gara oraşului Iaşi, aşteptând trenul să-l aducă-n Galaţi, fără să ştie de ce şi pentru ce. Venea la întâmplare, în voia sorţii şi-n voia norocului, să-şi încerce o şansă, o singură şansă, pe care i-au dat-o nişte ursitoare urâte, fără scrupule, fără familie, fără milă şi fără calciu. Venea să se realizeze în cetatea unde înflorea Combinatul Siderurgic, un fel de Lagăr de Concentrare a forţei de muncă ieftină, un fel de viitoare Fabrică a Morţii, un fel de Păcăleală Stal(in)ă menită să în/depărteze de Panteon şi de Parnas şi de Amfiteatru toată suflarea crudă a Culturii Române.
Lui Vasile i se spune Centimetru pentru că-i scund, scund tare. Experţii în demografie găsiseră o soluţie şi o turnaseră în viaţa şi în iatacurile celulei de bază a societăţii, scopul fiind nu altul decât acela de a determina lumea să gândească şi să zămislească plozi cu nemiluita, mici de stat(ură)...cât mai mici, să încapă mulţi, foarte mulţi în chilerele mamelor eroine şi ale taţilor debusolaţi, în ogrăzile sărăciei şi în grădinile/ogoarele nenorocirii agricole colective. Maică-sa făcuse atât de mulţi copii încât Centimetru era prea înalt, cauză pentru care a hotărât să pro/cedeze/ (pro/creeze) la Milimetru. După ultimul Milimetru, al unsprezecelea (după al nouălea Centimetru) mama eroină şi-a dat duhul şi văzduhul şi a fost vârâtă într-o groapă obişnuită, fără onoruri matriarhale, cum s-ar fi cuvenit. Mă rog, robotă rusească, aplaudată/luată de români şi înghiţită (mai de voie, mai de nevoie) drept exemplu de model!
Şi, de atunci, după o călătorie împreună, lungă şi memorabilă, până în oraşul de la Dunăre, am rămas apropiaţi, iubitori şi împătimiţi cititori de poezie, mai ales că Vasile Centimetru are rădăcini exact/tocmai în cel mai fertil loc al Poeziei Mondiale: Capitala Eternă a Nordului Moldovei de Sud, însă şi a Sudului Moldovei de Nord.
Sigur că da!...Iubeam şi citeam Poezia, dar şi Femeia (iubita/amanta) fără de care nici măcar un vers nu se aşează şi nu stă bine la locul lui! Nu?
Din când în când, Vasile-şi ia gonflabila şi se cazează la hotelul Grandly, pentru documentare. Într-o duminică (dimineaţă) vine la mine şi-mi spune o poveste incredibilă, lungă şi ciudată, păţită la ultima-i documentare. Am s-o scurtez, am s-o trec la persoana întâi şi la timpul prezent...şi am s-o scriu cum mi s-a dat!...Stai să vezi!
