Sigur că da!...Sunt Vasile Centimetru. Şi, cum scrie ziarul de ieri, merg în documentare, mai ales la sfârşitul săptămânii, în hotelul Grandly. De fapt, "documentare"-i un fel de-a spune "distrare/saturare", scopul cazării mele aici fiind unul cât se poate de banal, deşi straniu în mintea înfierbântată a libidinoşilor de serviciu. Pur şi simplu, mă închid/izolez într-o cameră de hotel (timp de o zi şi o noapte) şi mă uit continuu la desene animate: Tom şi Jerry, Bugs Bunny şi Mickey Mouse. În copilărie n-am avut parte, cum alţi balauri, de asemenea minuni, cauză pentru care vreau să recuperez tot ce-am pierdut în acest sens. Başca, recuperez şi constat că aste personaje-s mult mai decente/civilizate şi isteţe/curate decât alde homo erectus, alde homo bezmeticus, alde homo nemernicus şi alţi alde homo nesimţitus şi contemporanus, parol! De ce merg la hotel? N-am televizor acasă! De ce iau şi gonflabila cu mine? N-am cu/pe cine s-o las! Şi mi-i milă s-o las să stea singură! Nevastă-mea e plecată "afară" să facă avere! În douăzeci de ani, a venit numai o dată acasă! Şi mi-a adus (pe cap) şi gonflabila asta cadou, însă nu-i bună de nimic! A cumpărat-o de la "mâna a şaptea" şi-i spartă toată! Zici că-i stropitoare, nu glumă! Şi n-am gologani s-o duc la vulcanizare, mai ales că acum nu se mai găsesc "petice calde"! Şi nici n-am nevoie! O port cu mine din obişnuinţă, dezumflată, ca pe-o sacoşă, împăturită frumos, ca o batistă, în buzunarul de la piept, că-i "femeie" subţire şi nu face "gât" când o îndoi în patru, în şase, în opt...să încapă! Hotelul are un spaţiu discret de umflat gonflabile dezumflate, contra cost, dar la mine nu-i cazul! Dacă ar fi...cu plămânii mei crescuţi în văzduhul tare şi sfânt al Moldovei de Nord m-aş angaja oricând la un service de umflat orice! Ultima dată, cu vreo treizeci de ani în urmă, am umflat două camere de tractor (din spate) de s-a crucit tractoristul beat criţă! Călcase cu tractorul într-un şteap şi nu mai avea cu ce să are terenul de păpuşoi!
Sigur că da!...Merg la hotel (am cameră rezervată!) trec pe sub zâmbetele divei de la "recepţie", mă năpustesc pe uşa 303, deschid televizorul oprit, mă aşez în fotoliu şi încep să mă uit la Tom şi Jerry, exact la episodul în care şoarecele băgase inundaţia în priză, asta se făcuse bocnă...şi valsurile din opere celebre îmi umpleau sufletul cu căldura şi admirarea de care nu-s în stare umanoizii înşiraţi/cazaţi mai sus şi mai jos...în acest hotel de lux şi de vază, cum intri pe strada Frunzei, dinspre nord, şi vrei la Spital! Stai să vezi!
