Duminica trecută. Ora şapte şi-un sfert. În staţia de autobuz/troleibuz, din vecinătatea hotelului Grandly. Trebuie să plece, unul ori altul, la şapte şi jumătate, din capătul liniei, aproape de Cimitirul lui Lazăr. Şi mă tot uit. Şi mă tot uit. Sigur că da! Mai târziu decât normal, porneşte troleibuzul. După ăsta, porneşte şi autobuzul. Amândouă, cu doi-trei călători. Mă sui în troleu. Autobuzul depăşeşte. Regret că nu-s în el. Dar mă întreb: de ce-or fi plecat amândouă, deodată? aşa-şi calculează/planifică şmecherii (de la volan) randamentul? aşa cred ei că-şi onorează îndatoririle faţă de cei care folosesc serviciile lor? cu asemenea arbitrar şi sfidând grafice şi alte norme vor alde şoferachi să-şi urle drepturile prin grevă "spontană"? cu astfel de apucături intenţionează să bată la porţile revendicărilor, la uşile mofturilor pe care le afişează zilnic, de parcă ar fi autobuzele/troleibuzele moştenite de la alde mă-sa?... Sigur că da!... Aşa se comportă greviştii de mai ieri/alaltăieri! Chiar în prima zi (după grevă), un oarecare şofer, sau alt oarecare şofer, ia banii de la un oarecare călător, sau de la alt oarecare călător, dar "uită" să mai dea bilet! Îmi permit să observ infracţiunea, însă dumnealui mă face albie de porci, susţinut de corul solidarilor întru hoţie, adică de cei care refuză biletul (când li se dă) punându-şi, astfel, întreaga pricepere şi hărnicie în slujba unei complicităţi păguboase!... Sigur că da! Nu?... Nu mai spun că "grevistul spontan" de la Transportul Urban pune ce vrea, cât vrea şi cum vrea în difuzoarele vehiculului, fără să ţină cont că nu toţi călătorii "gustă" aiurelile/poftele sale, nu toţi călătorii vor s-o audă pe madam Monica Anghel cum râde isteric la radio, cum hohoteşte aiurea-n troleu, adică! Nu mai spun că ilustrul şofer grevist fumează în autobuz, ca şi cum fumatul nu-i interzis şi pentru măria sa, ca şi cum el trebuie să fumeze, că troleu-i proprietate personală! Nu mai spun de uşa din faţă, pe care şoferul o deschide numai dacă trebuie să se suie sau să coboare vreun "pretin" ori vreo "pretină" cu capul gol! Nu?... Sigur că da! Iată, e ora şapte şi patruzeci! Scârţâind şi huruind şi chiuind, troleibuzul ajunge în faţa fostei Librării Centrale. Şoferul, entuziasmat de rezultatele grevei recente, frânează lent, cu eleganţă indescriptibilă, şi opreşte chiar aici, deşi ştiu că n-are staţie în graficul/disciplina de traseu. Şi vreţi să vă spun de ce opreşte? Vă spun: ca să i se dea jos o gagică/jumară de lângă el, cu designul şi guriţa căreia trăncănise îmbujorat!... (Publicitate!)
Infracţiunea, arbitrarul şi complicitatea păguboasă Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
