Aria cintezei şi ţeava de CH4 (I)

Scris de Ion Zimbru

Joi, 29 Mai 2014 00:00

Stau în ograda mică a bisericii. Dacă biserica nu-i mare, nu poate să aibă decât ogradă mititică. Eu nu cred că ar fi frumoasă o biserică foarte mică într-o ogradă foarte mare. Şi tot la fel nu cred nici despre o biserică foarte mare într-o ogradă foarte mică. Şi nu stau singur. Stau cu domnul cel Ion Emil Batog, comandantul suprem al ctitoriei cu sfinţi pe pereţi şi în aer, cu turlă pe crucea căreia, din când în când, o pasăre-şi opreşte zborul şi cântă halucinantă, tril(urează) fără aplauze şi fără medalii, dezlănţuie un fel de frumuseţe unică şi ademenitoare, o frumuseţe în sine... pe care omul trebuie corect şi grabnic s-o înveţe pe dinafară, dar şi pe dinăuntru, mai ales. Şi nea Ion al bisericii are aceeaşi părere despre dimensiunile de mai sus. Şi nea Ion se minunează, de parcă m-ar minuna pe mine: "Doamne, ce minunată-i pasărea asta mică şi cântăreaţă mai abitir decât orice popă, orice ţârcovnic, orice isonar, orice aflător în treaba înaltă a des/cântecului din bazilici şi capele, din moschei şi cimitire, de la cap de viu şi de la cap de mort! De unde vine această măruntă alcătuire/mirare cu pene? E mult mai interesantă şi răscolitoare decât orice catedrală şi decât orice starletă suită pe turla bisericii noastre! Sigur că da! Pe biserica noastră mică şi-n ograda noastră mică trebuia să vină (şi a venit) să cânte o pasăre mică, nu cine ştie ce păsăroi de pradă afon şi umplut cu lăcomie, şi nu cine ştie ce pajură urâtă şi sperietoare de îngeri, cu vocea dogită şi alterată de rachiu şi ţigări... nu cine ştie ce zburătoare maladivă aiuritoare, şi nu cine ştie ce europăsăroaică purtătoare de barbă, mustăţi şi cuvinte prin ungherele şi prin clarobscurul luxului şi lenei fără rost! Vezi cum sare de pe o aripă pe alta a crucii? Ăsta-i joc de cruce, nu de scenă! Vezi cum stă şi cântă viaţa şi moartea chiar pe vârful crucii (bisericii) noastre? Ăsta-i cântec de slavă şi de împăcare, nu de durere sau dezmăţ! Vezi cum începe să-şi zboare şi să-şi aducă sufletul încoace, lângă noi, pe ţeava de gaz metan? Oare vrea să ne comunice/spună ceva? Matale pricepi ce vrea cu noi, de la noi? Ai mai văzut (vreodată) cinteză ca asta, cu sufletul mai mare decât însăşi? O vezi cât de încet se aşterne pe ţeava asta ne/norocoasă... nu cumva să facă vreo tulburare în liniştea ciorilor şi bufniţelor şi cucuvelelor adormite prin case, pe sub case, prin poduri, prin ganguri şi prin limuzine...prin toate şi prin tot? Hai să ascultăm cuvântul cestui trimis special... (trimisă special, mă rog!)... al Măreţiei simple în Micimea noastră complicată!"... Da?"...