Circul spre Bârlad. Pe drumuri lăturalnice, nu pe şosea. E mai bine prin colburi. Fiindcă merg per pedes, cum trimişii departe, să ducă veşti, să aducă veşti. Trec de Târgu Bujor. Deja am o zi şi o noapte (cu opririle pentru mas) de când m-am plecat din Galaţi. Mai am un orizont şi ajung la Vârlezi. Mai am o vale lungă şi-s la Crăieşti. Şi-s la Ghingheşti. Gata, mai am oleacă şi intru-n Bursucani! Sunt pe tarlaua căreia-i zice la Tanc! Totu-i paragină! Buruienile se iau la înălţime cu pădurea pădurarului Hurduc! Pădurea pădurarului Hurduc se ia la înălţime şi la tristeţe cu bălăriile din Tanc! Că şi pădurea-i distrusă! De când Ţaţa Democraţia a dat dezlegare la Nenorocire, codrul falnic (odinioară) seamănă cu-n rediu, cu o sihlă numai potrivită pentru compătimit! Nu se vede nici un Hurduc! Cred că-i la bufet (bar, adică)! De fapt, ce să mai păzească pădurarul? Nici măcar bietele noastre ciori comunitare nu mai au unde să-şi dureze cuibar, să se înmulţească, să se scadă, să se adune, să cârâie! Că mai bine-i să auzi cârâială de cioară decât manea scăpată de sub control la crâşma lui Cujbă!...Sigur că da! Îţi vine să scoţi lacrămi când ştii ce-a fost şi când vezi ce-a rămas! Îţi vine să iei o bardă şi (fără nici urmă de milă) s-o azvârli spre Cer! Rişti să rămâi fără bardă, deoarece (de rezolvat) nu rezolvi nici o brânză! Ce să fac Şeful, dacă Drăcimea-i stăpână pe aer, pe ape, pe pământuri, pe suflete şi pe trupuri? Stă (şi El) cu mâinile-n Calea Laptelui şi aşteaptă să (se) dărâme Turnul Babel! Că limbile-s deja amestecate! Confuzia-i consistentă ca o negură-n ceaţă, nedumirirea-i clară şi funcţionează la toţi parametrii proiectaţi! Ar putea Celestul să dea un alt Potop? Ar putea, dar cred să s-a săturat şi Dânsul de intervenţii inutile! Mizează pe siguranţa că ceşti draci şi drăcuşori sub acoperire/figură omenească îşi taie craca de sub giugleie, cum pădurea lui Hurduc şi alte păduri, şi El scapă de remuşcări! Ar putea să dea cu Calea Lactee de Pământ? Ar putea, însă bietul Pământ, mititelul, abia de mai suflă sub presiunea Tartorilor de Apus şi de Răsărit, şi asta-i mai trebuie Acum, când Demiurgul încă mai speră, încă mai crede, încă nu şi-a luat tălpăşiţa, încă n-a tulit-o în altă „locaţie”, încă nu s-a pus pe „socializat” cu alt fel de „oameni” şi încă n-a intrat pe „facebook”-(ul) altui Infinit!...Nu?...Sigur că da!...
Da, sunt pe marginea Tancului, prin scaieţi, şi pălămide, şi mătrăgune! Pădurea lui Aurel Hurduc, atâta cât a mai rămas din ea, îmi face semn să mă apropii, să nu-mi fie teamă, că nici măcar iepurii nu-şi mai durează culcuş în dimensiunile-i liliputane!...Şi mă apropii, că tot sunt frate cu dumneaei, cum sună proverbul, nu?...Stai să vezi, că mai durează!...[Publicitate: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă...!”...(Mihai Eminescu, nu?)]...!
