mi-a spus cineva că maria
e tristă şi foarte frumoasă
de când a fugit într-o noapte
din rochia ei de mireasă
mi-a spus cineva că nu ştie
pe care cărare-i plecată
că-i dusă-ntr-un colo cu toate
cu tot ce-i păcat împăcată
un fel de poet fără margini
jertfit pentru veci schimniciei
citeşte-n mătase şi scrie
pe rochie versuri mariei
mi-a spus cineva că poetul
acesta trăieşte-ntr-o doară
şi-aşteaptă citeşte şi-aşteaptă
nu ştie măcar nici să moară
îl doare dar nu vrea să spună
că scrie departe de nuntă
cu pană de pasăre-liră
în lumea aceasta măruntă
şi nici nu-şi aduce-aminte
şi nici n-o să afle vreodată
cum cea mai frumoasă marie
e tristă şi stă sub zăpadă
