Sigur că da! auzi, domnule? cică Masa de Adio! şi cică, domnule, să mă aşez în genunchi pe Altarul Poeziei şi să spun că „Aici hodineşte Roaba lui Dumnezeu, Privighetoarea!”...Auzi, domnule, ce-mi zice epitropul Batog?...şi cică stă (şi el) cu mine la Masa asta de Plecare!...păi, ce? el a pierdut pariul? el a câştigat! şi n-ar trebui să stea cu mine la Masa asta, nu?...Şi chiar îi decretez: Jupâne, tuleşte-o de-aici! n-ai dreptul! la Masa asta stă şi mănâncă numai cine pierde! cel care câştigă nu are decât să stea, că cânte, să facă ce vrea, însă la altă masă, iar nu la asta cu literă Mare, da? hai, că n-am timp de pierdut! deja au trecut două ore, iar eu n-am pus nici nafură-n gură! deja a cântat cucul de nouă ori, iar eu nu-s gata de dat nas în nas cu Veşnicia! dar las-că i-arăt eu...acuşica! să aştepte olecuţă şi ea! să aibă olecuţă de răbdare! ce, pân-acuma cum a rezistat fără mine? n-ai zis matale că Moartea durează cât drumul până la Naştere? şi că nu are Rost să mă grăbesc? lasă-mă să mănânc bine, că cine ştie ce sărăcie-o fi şi pe Acolo! sigur, asta-i şi ultima Lăcomie din Lumea asta! că tare lacom am mai fost! cred că din cauza Lăcomiei am pierdut rămăşagul! dacă nu mă gândeam morţiş la câştig, şi dacă aş fi gândit că trebuie să mai câştige şi altul, bineînţeles că nu pierdeam eu şi pierdeai matale, nu?...te rog foarte mult, cât eu iau Masa asta de Adio, matale vezi ce creangă-mi „împrumuţi”! să-mi dai una dinspre nord, că eu fac din aia, cum îi spune? alergie/respingere, dacă-mi dai creangă dinspre sud, da?...şi cum adică, Jupâne, Marea Înfăţişare? păi, ce? mă aşteaptă cineva? cine-i nebun ca să aştepte un ne/serios care a pierdut?! de regulă, în Istorie, sunt aşteptaţi şi adulaţi doar cei care câştigă, nu? şi matale-mi aminteşti de Marea Înfăţişare?! de cartea cu acelaşi titlu, scrisă de Poetul/Magistrul Mihai Ursachi?! ce, nu-i mai bine să-mi reciţi ceva din această carte, decât să mă avertizezi că trebuie să fiu pregătit pentru Marea Joncţiune? hai, te rog foarte frumos, cât eu înfulec Masa de Adio, matale adu celebra Carte şi citeşte-mi ce vrei, mai ales că ai câştigat, nu? te rog din tot sufletul, ascultă-mi rugămintea/rugăciunea din urmă! că eu, cât am avut nemernicia de a mă crede nemuritor, m-am ţinut de ucis păsări, ca să văd de ce cântă, în loc să mă instruiesc, să fiu în stare, să fiu gata pentru Marea Înfăţişare! eu am bătut ţurca, eu am bătut vântul, eu am bătut clopotul, eu am bătut câmpii, eu am bătut toaca...eu m-am făcut frate de Cruce cu Morile...în loc să! Te rog!... (Stai să vezi!)...
Un rămăşag pierdut şi o execuţie nereuşită (VI) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
