Dumnezei cu pestelcă şi opinci

Scris de Ion Zimbru

Într-o zi...(destul de departe, dacă-s pesimist! destul de aproape, dacă-s optimist!)...stau şi vreau şi mă străduiesc să ies dintr-o dilemă! nu ştiu dacă am să reuşesc, dar nu mă costă nimic să încerc!...Aşadar, stau în ea (în dilemă, adică), şi sunt murdar de flăcări, şi sunt murdar de încet, şi de încetinire, şi de încetare! sunt murdar de acestea toate, însă caut orice soluţie să ies din ea!...gata, încep să bat la uşa ei (a dilemei, adică), poate mă aude, poate vine doamna aceea să-mi deschidă! sau doamna aceasta! nici nu mai contează care doamnă! numai lepidopteră să fie! şi numai libelulă! fiindcă nu suport altfel de doamnăpteră! mai bine rămân (toată viaţa) în buricul acestei încurcături, decât să-mi deschidă nu ştiu care oarecine, nu ştiu cine oarecare...şi să mai fie şi apteră!...Aşadar, stau în ea (în încurcătură, adică), şi mă învârt în jurul axei sale, şi mă învârt în jurul axei mele [cred că mai am ax(ă), nu cred că mi-am pus osie], şi [din când în când, dar foarte des, să nu uit că "mor, deci exist!" (vorba scriitorului Victor Cilincă)]...mă dau frumos şi elegant cu capul de pereţi (de pereţii dilemei, nu?) şi mă întreb fundamental şi retoric şi crud şi lacom: sunt sau nu sunt?...Desigur, odinioară, mi-a spus tata...(aflându-ne pe cărarea dintre două surcele, pe drumul dintre doi copaci, pe linia dintre două paie de grâu, pe dreapta dintre câtă nu/ mă/ uitare există în ochii lui aşezaţi, unul faţă de altul, la distanţă de-o iubire, pe strâmba dintre două cuvinte scrise, unul faţă de altul, la distanţă de-o poezie)...că această întrebare este cea mai importantă din jurul meu şi din jurul jurului meu...dar, în acelaşi timp, este şi cea mai inutilă şi cea mai păguboasă, mai ales când stau în dilemă, şi nu pot, şi nu ştiu, şi nici nu învăţ să mă descurc, adică să ies din încurcătură (cum se zice) nu?!...Desigur, tot atunci, mi-a mai spus tata: "uită-te în jurul tău, în jurul jurului tău...dar uită-te şi în jurul sufletului tău, şi în jurul jurului sufletului tău...învaţă-te şi pe dinăuntru, nu numai pe dinafară...uită-te şi vezi câţi dumnezei cu pestelcă şi cu opinci "sunt cei ce sunt"...uită-te şi vezi câţi moromeţi se dau jos din cărţi, dimineaţa...uită-te şi vezi câţi moromeţi se mai suie în cărţi, seara...!...vezi? asta-i diferenţa! ăsta-i răspunsul la întrebare!...unii se dau, şi nu se mai suie! alţii se suie, şi nu se mai dau!"...Tata, desigur, tare degrabă m-ar scoate din dilemă!...însă, din păcate sau din fericire, bătrânul s-a dat jos din carte, şi nu s-a mai suit!...Oare unde-i libelula?