Cu câteva zile mai înainte... sunt pe strada Domnească! Mai precis, în staţia din faţa Teatrului Dramatic! Aştept autobuzul! Care trebuie să sosească din moment în moment, dar nu soseşte!... Între timp, citesc afişele şi-mi pare rău că mama nu m-a făcut actor! Cred că l-aş fi "jucat" foarte bine pe harnicul Tândală, dar şi pe contele Vronski... pe prinţul Mâşkin, dar şi pe Faust... pe apostolul Iuda, dar şi pe Dănilă Prepeleac! Între timp, mă uit în stânga şi-n dreapta! Doi dârlăi cu glugi sparg seminţe şi scuipă cojile pe stradă! Şi-mi pare rău că mama nu m-a făcut poliţist! I-aş fi pus la plug pe mâncătorii de achene! Uite-aşa, să are toată strada Domnească şi să cultive răsărită! Între timp, se opreşte lângă mine un om bătrân şi cu-n picior de lemn crăpat şi putred de vreme şi de vremuri! Mă cunoaşte, mă salută şi-mi cere ceva! Îi dau ceva! Se bucură şi lăcrămează! Şi tare mă prinde regretul că mama nu m-a făcut ulm, cea mai bună esenţă pentru obadă şi picior! Între timp, de pe trotuarul opus încep să se audă decibeli de manea! Din ce în ce mai tare! Din ce în ce mai supărător, mai revoltător! Câţiva aşteptători în staţie şi între timp, cum şi subsemnatul, încep să se crucească, să vorbească singuri şi să nu le vină a crede că-i adevărat spectacolul de peste drum! Ceea ce văd şi eu şi dumnealor parcă-i o scenă desprinsă dintr-o reprezentaţie cu proşti şi nebuni! O reprezentaţie cu teribilişti ieftini, un burlesc fără precedent, cel puţin pentru mine! Despre ce vorbesc? Păi, doamnelor şi domnilor, citiţi şi cruciţi-vă şi daţi mai departe... pentru învăţare/dezvăţare de minte!... Doi "oameni", un mascul şi o femelă, că nu-i pot defini altfel, circulă pe trotuarul pomenit mai sus, dinspre miazăzi înspre miazănoapte! Bieţii "melomani" nu sunt singuri! Poartă/împing un cărucior cu copil la bord! De o parte şi de alta a "atelajului", două difuzoare behăiesc îndrăcite până la refuz! "Părinţii" odraslei din căruţ nu se grăbesc, nu dau semne că ar pricepe ceva din indignaţiunea trecătorilor! Chiar îşi savurează victoria împotriva bunului simţ! Chiar îşi afişează "surâsuri" dispreţuitoare şi-şi conjugă nepăsarea şi apucăturile într-un prezent pe care nici un Dumnezeu nu-l mai poate pricepe şi tolera!... Oare ce fel de viitor "visează" sărmănelul ţânc din cărucior?... Între timp, vine autobuzul! Nu urc! Mai stau! Şi tare-mi pare rău că mama nu m-a făcut responsabil cu Ne/Simţirea în partea de Sud a Moldovei de Nord!... [Publicitate: "Vai de capul creierului meu!" - (Nichita Stănescu)]
Prolegomene... între Timp Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
