NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Pe strada îngustă şi veche/ şi încă frumoasă şi vie, de când n-o mai văd pe Maria,/ nici floarea de tei nu mai ştie! Ferestre deschise şi rare/ scot muzici aproape uitate, sunt vremuri ascunse în pietre,/ ascult şi mă uit la muşcate!…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"Nimeni nu le mai ascultă clipocitul izvorârii, nu le mai râneşte nimeni, nimeni nu le mai aşează rostu-n sunet şi-n culoare şi în piatră... nici poeţii nu le mai slăvesc menirea într-un vers ori într-o frază! Părăsite şi uscate, bat fântânile la poartă,…

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"mi-aduc aminte cum stăteau încet, sub tei, părinţii lui, părinţii tăi, părinţii mei... şi cum tăceau majestuos,/ uitându-se în sus şi-n jos... şi-nţelegeam că viaţa-i sfântă, vrei-nu vrei! şi cum plângeau şi se rugau la dumnezeu când nu ploua pământul meu, pământul tău,…

pe arii din opera pâinii alerg:/ poghiazuri, zăpodii, cicoare şi grâu, măzăriche şi maci,/ candoare şi dodii! ş-apoi: ce corvoadă, ce moară de vânt.../ ce bat să deschidă celebrul hidalgo şi mama de-atunci,/ cu turte pe plită, cu ochii la mine, să vadă ce văd,/ ce pot a-nţelege din ceastă…

iertarea-i mai tare ca piatra, nu pot/ să nu cer iertare, să nu dau iertare, să nu mulţumesc/ acelui mai mare! când lumea e plină de rău şi urât,/ greşeli şi păcate, văz duhul blândeţii de jos şi de sus/ mai bun decât toate! văz duhul părinţilor duşi în pământ,/…

aici lângă schit a fost o salcie plină cu păsări şi cuiburi şi descântare aici lângă salcie a fost o fântână cu teică şi cumpănă şi ciutură şi lună aici lângă salcie şi lângă fântână a fost un pârâu care a luat şi a dus toate plânsurile de dor şi…

Această legendă începe acum,/ aici, fără teamă, pe Dealul Mirării sub care s-a dus/ preabuna mea Mamă! S-a dus într-o iarnă, de Sfântul Ioan,/ frumos, pe costişă... din Cer, demiurgul cel rău trimitea/ privire piezişă şi parcă un fel de Uitare-ncepea/ încet să s-aştearnă zălog Simfoniei în Alb, că aşa-i/…

Din ce în ce mai singur, poetul alunecă în braţele nopţii/ şi se înveleşte cu manuscrise! Din ce în ce mai singur, poetul se visează îmbrăcat/ cu hainele de mire al memoriei! Din ce în ce mai singur, poetul încetineşte pasul şi caută/ convorbiri literare cu morţii! Din ce în…

Am fost la mama...(şade lângă tata).../ mi-au spus să stau cuminte şi încet,/ mi-au spus că Veşnicia este gata/ să-nceapă steaua altui Nazareth! Am fost la tata...(şade lângă mama).../ aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi/ să-nceapă alt "si vis amari, ama".../ printre ne/muritori emcepătraţi! Am fost să-nflăcărez o lumânare/ înaltă…

Fulgerul - moft al luminii, sclipire din ochiul divin - duce şi aduce aminte că leagă nimicul de tot... semn al mirării din care poetul se înfruptă puţin, pune pe dor o scânteie şi o flacără pune pe rod! Tunetul - strigăt al celui mai singur pe jos şi pe…

!într-o din ce în ce mai puţină mare de alb se răstoarnă o din ce în ce mai multă mare de negru! !pământenii se uită cu mare plăcere şi aplaudă cu din ce în ce mai mare bucurie dementă! !şi nimeni nu poate opri această mare demonstraţie a ingineriei şi…

Am să te văd, sigur că da...am să te văd chiar dac-o fi tocmai atunci, după prăpăd, am să te văd chiar dacă n-ai/ să vrei, chiar dacă n-ai să mai cunoşti cărarea, drumul, calea spre-ndărăt! Am să te văd atunci ş-acolo, negreşit, uitându-mă, mirându-mă spre răsărit şi lăcrămând din…