Trei cuvinte (des/cântec de leagăn)

Scris de Vineri, 23 August 2013

Trei cuvinte aud: vine marele Somn!... (dinspre cel ne/ştiut şi bizar Anonim, dinspre plus in/finit, dinspre minus finit)... doar aşa învăţăm cât de mult veşnicim! Vine marele Somn!... oare sunt ostenit? oare merit să dorm cest adânc mai adânc decât orice adânc? să visez cum că sunt stângul ochiului drept,…
Hai să-ţi arăt pe coastă o minune... să vezi şi să nu-ţi pară că-i minciună: sunt nişte cai necunoscuţi, de-ai noştri, şi pasc frumos, cu lună, fără lună! Şi pasc mereu, cu soare, fără soare, şi mult, când nu-s plecaţi în depărtare, să ducă şi s-aducă libertate, regi şi regine…
Mereu am spus: eu sunt i/responsabil de suferinţa cercului închis... mă lasă rece schilodirea razei, mirosul greu al Pi(ului) ucis! Mereu am spus: nu am nici o sfială şi nici o frică, nu am nici un dor de curba asta fixă şi perfectă, de centrul cestui gol nimicitor! Mereu am…
Ascultă-mă: Tot e o sumă de toate... (şi dulci, şi amare, şi verzi, şi uscate)... şi toate sunt gata, adică-s gătite şi-aşteaptă s-audă: deschide, deschide!   Mi-i sufletul gata, şi gândul mi-i gata să mergem acolo, departe, la Dada, s-ajungem cu bine, cu gânduri curate, cu grijă... să facem iertări…
Vine la mine sfântul din perete, şontâc-şontâc...de când l-aştept să vină, e mai flămând, mai scund...aşa îmi pare... şi cina-mi pare tristă şi puţină!   Tristă, puţină şi aproape seacă... a fost o cină foarte căutată de trădători, de lacomi şi de cine poftea plâns, bârfă, sânge, ură, sfadă!  …
Când nu aud şi nu mă mai aude (în lumea asta) nimeni şi nimic... El este, vine, tace şi-mi ascute şi vis şi gând la sare şi covrig...   şi când nu vezi şi când nu te mai vede nimic şi nimeni (pe pământul plin cu goluri) El îţi umple…
Bună dimineaţa, rochie de seară... unde-ai fost azi-noapte, cine a-mbrăcat naltul şi adâncul talelor mătăsuri, movul şi misterul, foşnetul curat   al apropierii când porneşte valsul? până unde paşii doamnei te-au purtat prin melancolie, de miroşi a toamnă şi-a sărut pe strada gării din Bârlad?   Bună dimineaţa, rochie de…
Dormiţi, Mariilor, dormiţi/ frumoase, veşnice, preciste!... fără Cuvânt şi fără voi,/ nimic nu poate să existe! Vă scriu de leagăn şi de cânt:/ visaţi-mă, hai, nani-nani!... sunt fiul vostru, primul fiu,/ şi râd şi plâng...labuntur anni! V-am căutat şi v-am iubit/ absent, aproape şi departe!... poeţii mor, şi zeii mor.../…
Toată viaţa, poetul a mers cu ochii numai în pământ, îmbrăcat subţire şi desculţ printre pistiluri şi stamine... a mers de acasă până acasă, de nicăieri până nicăieri, nu cumva să-i crape obrazul şi sufletul de ruşine!   Din când în când, să-şi mai potolească singurătatea, făcea ca mierla, ca…
Dacă nu vreau, nu-nseamnă că nu ştiu să-mi cadă floarea când va fi târziu...! Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu pot să pun Nimic şi Zero supra tot...!   Dacă nu ştiu, nu-nseamnă că nu vreau să scriu pe geam "i love you" şi "bau-bau"...! Dacă nu scriu, nu-nseamnă că…
Vii acolo, acum, în de/mult(uri) adânci, să mâncăm licurici şi să mergem pe brânci până-n dealul cu greieri, cu lună pe jos, ca o soră mai mare cătând făt-frumos?   Vii acolo, acum, până-n valea de-atunci, cu cel zmeu erbivor şi oleacă tălâmb, dar şi singur pe cal, şi stăpân…
A fost odată...(ca niciodată, bineînţeles)... o fată de împărat foarte mare... dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit această întâmplare! Împăratul avea grădină (şi un măr în fund, cum spun elevii de liceu)... fetei îi făcea toată noaptea curte pe drum şi pe coastă un zmeu! Un zmeu…
Aştept să vină trenul cu rochii de mireasă... mă uit la şefa gării şi cred că e frumoasă, râde încet la mine, clipeşte, parcă vrea să-mi spună hai încoace ori du-te-n calea mea! Mă uit direct în zare: nimica nu se vede, nimica nu s-aude...cu faţa la perete, o văd…

Convorbiri literare (ultimul strigăt)

Scris de Joi, 08 August 2013

Moto: "să aibă apă cine-o fi să vină în urma lui pe ultimul pogon... e vinovat şi n-are nici o vină... ion în sat e poreclit ion" (anonim folk) Din ce în ce mai singur, poetul alunecă în braţele nopţii şi se înveleşte cu manuscrise... Din ce în ce mai…
Bună dimineaţa rochiei de stambă, bună dimineaţa ghetelor pe dos, bună dimineaţa fluturei de lampă... sufletul, aseară, mi-a picat pe jos, şi-apoi, toată noaptea, l-am cătat prin lume, l-am cătat prin moarte, l-am cătat prin gând, l-am cătat prin bezna viselor postume... cred că nu mai este, astăzi, pe pământ!…
Sunt stinsul tău, eşti stinsa mea.../ doi stinşi distinşi în labirint, doi fără fir şi fără timp,/ către-nceput mărşăluind... către sfârşitul cestei morţi/ spre care-am mers şi am tot mers, dar am uitat că în/apoi/ totul e pur şi simplu şters, şi ne-am făcut că n-auzim/ cum ne cad punctele…
Spun: sărut mâna (toată noaptea) Alintare... ş-apoi să vezi prăpăd, prăpăd, prăpăd, prăpăd când te-o găsi plângând (încet) în buzunare şi-o să fugim (tocmai Acolo) să-ţi arăt cum iar porneşte încetarea fără capăt, cum încetează o sfârşire fără rost şi cum vin (iarăşi) toate cheile în lacăt şi cum dau…
Cea mai frumoasă şi cea mai iubită din sudul Moldovei de nord îmi umblă prin somn şi mă duce-n ispită la capătul lumii.. .şi-i port (în viaţa aceasta şi-n moartea aceea) cu mine cuvintele ei, să-mi ţină-n picioare şi-n pururi scânteia sub scâncetul florii de tei!   Cea mai iubită…

Halal şi Lalah (câteva iluzii)

Scris de Vineri, 02 August 2013

Halal (prin volburare de smirnă) se pogoară să-şi cuvânteze jertfa înaltă pe altar, poate aude (veşnic acelaşi) începutul blestem întru iubire, lumină şi zadar! Poate-şi întoarce ochii Lalah spre cele care-s murdare şi păgâne, curate şi adânci, uitate-n Babilonul cu hohot luciferic, amestecat cu uită, cu iartă şi cu plângi!…
Sunt paznic la muzeul figurilor de ceară... ce singure-s, ce triste-s, şi parcă-s lumânări sortite să trăiască o veşnicie stinse, zâmbind deşertăciunii şi-atâtor nepăsări, privind cum pierde vremea nimicul în mişcare şi-şi gâdilă orgoliul de-a fi trecut pe-aici, unde s-aude moartea căscând de plictiseală printre atâtea gene şi genii mari…
Am să te aştept în gară/ cu trei flori şi-o apă chioară, apă chioară şi dulceaţă/ tocmai până dimineaţă!... tu ai zis că mai spre seară/ vii la mine, domnişoară, să ne hârjonim oleacă.../ prepeleac şi prepeleacă! şi ai zis că mai spre noapte/ vii să ne jucăm cu şoapte…
Şi-am să-ţi aduc vreo câteva păcate: mere în măr şi sare în bucate, bune şi rele, spuse şi nespuse, săruturi, crini şi sarmizegetuse... şi-am să-ţi aduc şi nişte crizanteme, vreme la timp şi timp oprit la vreme, rază la cercul prăpădit... şi încă un greiere şi-un fluture să-ţi plângă atunci,…

Sărutul pâinii (despre Alintare)

Scris de Luni, 29 Iulie 2013

Şi mi te văd în lanul de cicoare, lungă şi naltă ca o Alintare de zile mari, aşa, numai duminici adânci în largul ochilor hercinici! Şi mi te văd în lanul de cucută, necunoscută ca o cunoscută splendoare-n amărui şi-nsingurare şi mult râvnită ca o vindecare! Şi mi te văd…

Cât mai am pe ochi lumină (despre alinare)

Scris de Sâmbătă, 27 Iulie 2013

alinare, alinare.../ ai la piept nu-mă-uitare, ai în ochi cea mai aleasă/ floare crizantemireasă! alinare, alinarea/ îmi usucă depărtarea, îmi vesteşte învierea.../ vezi cum vine-apropierea? vezi cât de frumoasă-i pânda/ şi ce dulce e osânda când cad frunze peste lire/ lacrimi de crizantemire? Ce splendoare, alinare.../ cum să n-am nu-te-uitare?…
Pagina 59 din 65