Până la gară, calea este foarte cotită. Vorba aia: încurcate sunt căile... până acolo!... Dar e bine! decât să mă plictisesc pe o linie dreaptă, e mult mai ispititoare o linie strâmbă, cum era cărarea aceea din lanul de grâu! şi e mult mai interesant să (mă) văd cum dau mai multe colţuri, o grămadă de colţuri, pe această cărare!... Uite, deja-i şi douăzeci, şi sunt abia la al treilea colţ, în faţa Spitalului! şi văd o ţigancă singură şi foarte frumoasă! şi ...

Vine primăvara. Aşa hodorogesc experţii în climă şi specialiştii în căldura globală, care, cică, a luat-o razna, nu mai încape în termometre, nu mai are ce-i face nici Celsius, nici Kelvin, nici Fahrenheit, nici tatăl autorizat al temperaturilor înalte, domnul Sarsailă. Chiar şi Domnia Sa zice că a băgat-o pe mânecă, nu ştie cum să se mai apere şi cum să-şi mai apere supuşii, discipolii, prietenii. Până şi duşmanii se reped să-i ceară o mână de ajutor, însă M ...

Şi, din nou, coniacul mare se face coniac din ce în ce mai mic, berea mică e gata de mult!... Şi, uite... (splendoarea-i cu plete din ce în ce mai lungi, cu sâni din ce în ce mai ademenitori sub dantelăria mătăsoasă, şi cu ochi din ce în ce mai mari în cuibarele miraculoase ale luminii)... ce fel se uită la timpul şi la spaţiul pe care-l ocup lângă ea! cât de frumos îmi studiază alcătuirea! nu-i vine să creadă că eu, timidul care i-a dăruit atâta poezie, sunt în star ...

Sigur că da! arde şi ne dispreţuieşte!... cum să nu ne dispreţuiască şi să nu se uite la noi, aşa, de sus, de pe rug... dacă avem, însă nu ne mai ajunge? dacă suntem, însă credem că am plecat? dacă îl ţinem de coarne, însă urlăm că-i ciut? dacă ne tocim genunchii prin biserici, însă umblăm cu baltagul sub sutană? dacă ne plângem de plictiseală, însă scuipăm mirarea în ochi? dacă hodorogim că, iată, ce femeie estetică stă lângă noi, însă declarăm pros ...

Negreşit, a existat totdeauna posibilitatea să fiu (şi eu) regele păcălit de regina Şeherezada, adică de femeia aceasta din bar, care, iată, surâzătoare şi eratoformă, stă cu minte şi uitată lângă mine, picior peste picior peste picior... cuvânt peste cuvânt peste cuvânt... deşi nu mi-o pot imagina decât lebădând, semiramidând, şeherezadând! nu mi-o pot aşterne în chipuire decât ca pe o făptură în levitaţie, ca pe o libelulă ale cărei aripi umblă o mie şi un ...

Sigur că da! încep să aud textul! şi mi-l repetă! şi mă trezesc! şi ies din reverie! ies din transfigurare! şi intru direct în realitate! în realitatea cu hărmălaie afumată, cu cheflii uitaţi de soartă, de familie, de partid şi de stat! cu cheflii ieftini şi mărunţi, dar şi cu în/setaţi profesionişti şi scumpi şi im/portanţi! cu scăpătaţi şi căpătaţi miluiţi ori fugăriţi de biserici! cu neteziţi de sărăcie, cu hăituiţi de foame, cu alcătuiri dărâmate ...

A dracului de splendidă şi de zvârlugă mai umblă femeia aceasta prin spatele barului, printre nouri de fum şi printre chercheliţi gălăgioşi! A naibii de mândră şi de acidulată şi de sprintenă mai circulă femeia aceasta prin aorta şi prin carotida în/chipuirilor mele! Stană de cremene în faţa barului, uit să-mi comand esenţa de tămâie...şi mă holbez lung şi mult la scăfârlia ei asemănătoare cu o crescătorie de bucle şi de cârlionţi! Când se mişcă pe lângă ...

Cum spuneam, Neculai Petrache, mecanic de cultură şi artă pe strada Frunzei, se însoară. Casă are, copii are, câini are, drujbe are, prieteni are, suflet are cât cuprinde...Numai nevastă n-are...şi numai duşmani nu (prea) are, dar sigur îşi face rost după nunta care se anunţă a fi una de tip mamut şi transmisă în direct la OTV-ul poporului de partid şi de stat. Frumoasa Nicoleta şi narcisistul Milică, figuri notorii şi proeminente în zona cu cele mai multe pompe funebre p ...

Cică se însoară mecanicul Neculai. Cică se însoară de tot. Cu acte, nu aşa, de sanchi. Cică vrea şi el să intre în rândul oamenilor serioşi, nu cum erau armatele neregulate ale Moldovei din vremea lui domnul Fani cel Mare şi Sfânt. Şi mai cică, la recomandarea înaltului stolnic amic de peste strada Frunzei, nea Costică, domnul Neculai şi-a comandat costum din stofă ţesută la războiul manual (ziua) şi semiautomat (noaptea) al doamnei Flori (cu i grec şi cu accentul pe i) ...

În vara anului ăsta, mai mult ca în foarte mulţi ani, grâul s-a făcut foarte înalt şi foarte mare în spic şi în bob. A dat Domnul să fie şi pâine şi paie. A plouat, adică. Aşa zicem şi credem noi: că Cel de Sus organizează şi dirijează ploile! şi tot El, de multe ori, se face că plouă! şi, bineînţeles, tot rezistentul şi bătrânul Tată, dacă vrea, ne frige o secetă corespunzătoare sufletelor noastre din ce în ce mai pietroase, de mâncăm troscot şi căpriţă ...