Nici nu se putea altfel. Târtanii din rubrica de ieri, care au împuţit (cu prezenţa şi cu manelele şi cu grătarele) un oraş întreg din Olanda, nu au făcut mulţi purici în ţara cu lalele. De-abia au aşteptat, sărmanii de ei, să se întoarcă în Galaţi şi să pună... de-un grătar! Fiindcă o reîntâlnire şi o reîntregire a familiilor trebuie să se desfăşoare/înfăşoare cu surle şi trâmbiţe, cu sindrofii demne de Cartea Recordurilor, nu aşa, ca la oamenii normali, c ...

Foarte mulÅ£i români se duc să muncească (pe) pământuri străine. Unii ÅŸi-au  dezvoltat firme prospere, muncesc din zori până-n seară, târziu. Muncesc ÅŸi în vreme de noapte, dacă este nevoie de priceperea lor în nu ÅŸtiu care domeniu. AlÅ£ii, care or fi crezut că patriile europene sunt făcătoare de minuni, învăţaÅ£i să tândălească toată ziulica, să umble afumaÅ£i, alandala, se apucă de furat, de violat, de cerÅŸit, de tâlhărit, de tot felul de găinării, potlog ...

Aproape de poartă, aud viţa de vie trosnind în soba de afară. O zăresc pe bunica mestecând mămăliga. Ce mămăligă din păpuşoi albi! Îţi vine s-o mănânci goală, nu alta! Laptele-i stat din fiert. Ce lapte bun face vaca păscută de mine! Îţi vine să-l bei gol, nu jucărie! Sar scântei din foc. Bunica se uită la ele şi zice că s-ar putea să apară niscaiva musafiri, că tare de mult nu i-a mai trecut cineva peste prag!... Intrăm în ogradă. Întunericul e aproape gata ş ...

Sigur că da! mă văd în lacrimile boilor! pentru că, nu-i aşa, şi boii plâng, din când în când, nu?... (şi, gândindu-se la cât de mari şi blânzi sunt ochii acestor animale fundamentale, ce scormonitor/tragic scrie Marin Sorescu, mai târziu: "auzi cum plânge boul acela?!")... Sigur că da! mă văd şi mă admir în lacrimile boilor! mă văd şi mă admir cum strâng volbură şi hlujani verzi, tăiaţi pentru rărit! cum strâng mohor şi susai să dăm, când ajungem, la cele ...

Trei fete şi un băiat prăşesc de sfârâie pământul zbicit, dar destul de umed sub crustă. Băiatul prăşeşte mai încet şi mai stângaci, că-i mărunţel. Însă fetele sunt harnice, trebuie să fie harnice. Fiindcă, altfel, iau chelfăneală şi muştruluială, iau pasul şi lovitura de la bunica Maria, mama lor văduvă şi demnă până la sfârşit. Nu prăşesc alandala. Măsoară, din ochi, câte o postaţă, o duc până la capătul stabilit...şi tot aşa. Deoarece ţărâna ...

Nu plouă. E dimineaţă. Foarte dimineaţă. Cum se ştie şi cum se zice, sătenii se trezesc cu noaptea în cap. Că-i vremea prăşitului. Şi nu-i timp de zăbavă. Nu-i timp de pierdut la somn şi la taclale. Sapele sunt bătute de cu seara. Ce înseamnă sapă bătută? Simplu: se pune gura sapei pe o nicovală profesionistă ori improvizată şi se bate cu ciocanul până se ascute. Că doar n-ai să te duci pe tarla cu gura sapei tocită sau ştirbă, că nu ai spor nici cât stă un cà ...

Casa mea stă pe coama lină a unui deal din Broscăuţi. Stă (de) mult şi bine. Şi mă aşteaptă. Casa mă aşteaptă des, dar eu mă duc rar. Vreau să mărturisesc: eu m-am îndepărtat de casă, iar ea a rămas acolo, pe plaiuri botoşănene, parcă a tuturor, parcă a nimănui. Şi, cum spuneam, stă pe culme şi mă aşteaptă. Mă aşteaptă să-i cânt cu vioara. Să mă audă cum cânt cu vioara. Fiindcă în sufletul ei, al acestei case, am învăţat tainele vioarei, am priceput c ...

Pe prispă sau în ogradă, dimineaţa. Sau în grădină. Sau pe vale. Sau pe deal. Oricând. Cu vocea spre zori, spre răsărit. Spre facerea boabelor de rouă. Spre în/cântecul şi des/cântecul mirărilor cu pene. Spre mirarea acestora toate. Şi în fiecare zi. Poate o aude şi o vede cineva. Poate o aude şi o vede ceva. Poate se sfărâmă vreun filantrop de admirare, s-o asculte, şi s-o ia, şi s-o ducă la Şcolile Înalte ale Muzicii, unde vocile se şlefuiesc şi se presară în co ...

Nu ştie exact când, însă crede că se apropie. Îi simte răsuflarea pe dealul din stânga şi pe valea din dreapta. Poate să pună rămăşag şi să jure că-i vede conturul prin rochia subţire, venind dinspre nord sau dinspre sud, venind de dincolo ori de dincoace. Mă uit la el. Mă uit fără să vreau să-i sugerez că mă uit. Şi fără să-l tulbur din această meditaţie specifică oamenilor simpli, descălecători de curăţenie şi frumuseţe. Umblă încet şi convins pe diame ...

Bătrânul Gheorghe nu mai zice nimic. Mişcarea invizibilă a ogrăzii (ce sumă infinită de locuri fixe!) parcă nu-l mai interesează, parcă nu-i mai cotropeşte monastirile albastre ale ochilor săi (două Voroneţe trimise pe pământ să zămislească şi să sfinţească oleacă de pământ şi foarte multă şi fără de oprire poezie moldavă!). Bătrânul Gheorghe tace. Vorbelor sale parcă li-i frig, parcă vor să rămână mai multă vreme la căldură, acolo, în sufletul lui dem ...