N-am învăţat nimic-nimic altă ceva
de la prea straşnic răbdătoarea Maică-mea,
decât să-mi ţin Cuvântul dat/ la Subiect, la Predicat -
altfel, în veac N-am să nu Am ce regreta!
Am ascultat, am înţeles şi-am scris frumos
cuvântul Dat la cel de Sus, la cel de Jos...
şi l-am cetit şi l-am sfinţit/ într-o biserică de Schit -
în schitul Zimbru - satul meu Majestuos!
Câteva case cu Icoane, cu prichici,
cu Cer la Uşă - catedrale Mari şi Mici
printre salcâmi şi nuci şi tei,/ unde-au trăit părinţii mei:
nişte Ţărani cu Har, Pestelcă şi Opinci!
Iată-(mi) Cuvântul - ştiu şi vreau şi pot să Jur
că-(mi)-l Respect şi-(mi)-l Păzesc şi-(mi)-l Îndur
până Acolo, până Când/ ajung la Maica mea-n pământ,
la Început, mai plin de Milă şi mai Pur!
Nimic în Plus (dosarele Z) Scris de Ion Zimbru
