Misterioase şi spăimântătoare
sunt ceste frumuseţi ne/hotărâte,
într-un flagrant/spectacol in/util –
o mască plânge şi o mască râde!
Şi-n ce decor şi stil...şi-n ce costume
se desfăşoară zilnic, fără plată,
se înfăşoară-n roluri, fără trac...
din totdeauna...şi de niciodată!
Ce scenă...şi ce scene şi tablouri
în ceastă simplă tragicomedie...
ce acte...ce actori fără machiaj...
toate-n triumf şi-n morgă...sine die!
Şi nici antract...şi nici împiedicare
în amănunte...straşnică regie...
orgie-n paradis...delir dantesc –
„lăsaţi orice speranţă”: (nu) se ştie!
Două Măşti (I) (mic...tratat de teatru) Scris de Ion Zimbru
