o ziuă şi-o noapte... acolo.../ pe marginea mamei: veghere,
cuvinte puţine, tăcere,/ cuvinte puţine, tăcere
o noapte şi-o ziuă... atuncea.../ sub crucea vroirii divine:
tăcere, cuvinte puţine,/ tăcere, cuvinte puţine
cu ochii deschişi către steauă,/ cu sufletul foarte aproape
de cer, a vorbit rugăciune.../ şi-apoi a plecat peste ape
cu gândul la mine, la tine,/ la ea şi la el şi la toate
a stat în secunda din urmă.../ şi-apoi a plecat mai departe,
spre naşterea ei şi a noastră/ şi-a voastră şi-a lor în vecie,
aşa cum se spune, se vede,/ s-aude, se-nvaţă, se scrie
MEMENTO [acolo, atuncea] Scris de Ion Zimbru
