(!) se duce! se tot duce!...se mai întoarce, oare? -
văd urme de adio şi urme de plecare -
înjur/blestem să plece, şi strig, nu mă ascund:
să plece tocmai unde nici margini nu mai sunt (!)
(!) mă uit: dă colţul, fuge, se pierde-n depărtare! -
să piară! - zic - piară această poamă care
m-a lepădat în clipă, m-a păcălit să cred
că-s om, da-s nu ştiu cine, oricine - şi proclet (!)
(!) un terchea-berchea-s - unu egal cu cei, cu cele
cutare şi cutare - închis şi gol sub stele,
pătat de cest scârbavnic şi crâncen cum/pătat:
principiul, demiurgul cel rău şi surogat (!)
(!) se duce! se opreşte!...se-ntoarce şi tot face
rebuturi sub aceeaşi sordidă carapace,
vibrează-n dizarmonic, triumfă-n strâmb/steril
şi-mprăştie seminţe de monstru in/util (!)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Monstru In/Util (după o parabolă a lui Emil Cioran) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
