MOTTO:
”ce frumos era/ - aveam o oră/ a noastră/ plină cu apă și flori/
stelele intrau una în cealaltă/ privighetorile intrau în privighetori”
(Corneliu Antoniu)
(!) iar LUNA – care-ţi bate pe obraz
când dormi cu VISUL în/spre VEŞNICIE –
e tot ce-a fost FRUMOS şi a RĂMAS
din ce-am descoperit că NU (se) SCRIE
pe nici o VREME şi pe nici un TIMP,
pe nici o CARTE şi pe nici o FRUNTE:
TALGER de AUR, LINIŞTE cu NIMB,
REGINĂ a SEDUCŢIEI ROTUNDE (!)
(!) trece în SUS şi-n JOS, trece ÎNCET,
PLINĂ şi NOUĂ, SINGURĂ şi MOVĂ –
mă uit şi mi-amintesc de ce tot CRED
că nu se-ntâmplă nici o CATASTROFĂ
atâta VREME şi atâta TIMP
cât seamănă cu TINE şi (mă) ŞTIE
că n-am s-o dau pentru NIMIC la schimb
şi n-am să-i tulbur VISU-n VEŞNICIE (!)
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” TRATAT de RECUNOAŞTERE (întru memoria poetului Corneliu Antoniu) Scris de Ion Zimbru
