Când am vrut să tai Salcâmul (dosarele XYZ)

Când am vrut să tai Salcâmul (dosarele XYZ)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Din colecția "cele mai frumoase poezii rămase tablou"

Când am vrut să-l tai, salcâmul/ s-a uitat, a plâns la mine
şi l-am auzit cum cântă/ (din Adâncu-i) c-o vioară
nevăzută şi nespusă/ încă-n viaţa mea năucă...
şi-ncerca să-mi curgă-n suflet/ că nu-i pregătit să moară,
şi mai are până-ncepe,/ şi mai are până-şi face
spre Înalt ultima-i cruce,/ ş-apoi se dă jos din fire,
şi din păsări, şi din floare,/ şi din lemnul său cel straşnic,
unde-i stă vioara crudă,/ lungă, blândă şi subţire!

Când am vrut să tai salcâmul,/ mi-a rămas tăişu-n aer,
mâinile-mi aşa dibace/ au pornit să înlemnească,
şi-au pornit să se usuce.../ şi-au pornit atâtea gânduri:
e salcâmul pus de tata-n/ poarta cea moldovenească...
poarta lui şi poarta mamei,/ poarta noastră (şi a voastră)
când s-aude cum sunt coapte/ adâncimile vioarei,
şi cum cântă-nspre pădure/ aria cea mai frumoasă:
foamea lupilor şi-a vieţii.../ din(spre) moartea căprioarei!

NEC PLUS ULTRA, Colecție
Divina Tragedia, Colecție

Citit 4834 ori Ultima modificare Joi, 20 Aprilie 2023 10:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.