Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) cică se duce să seducă şi s-aducă
la începuturi) ce s-a dus!...ce a rămas,
din ce a fost, im/pur în pururi?...Stradivarius,
cică e viu şi dă-(n) acorduri...ceas de ceas (!)
(!) cică-i sătul de lutieri fără ureche
şi care pun lemn de vioare-n limbi de foc,
apoi (cu lene-n carotide şi-n aorte)
cică-s maeştri...dar n-au timp, şi n-au noroc (!)
(!) cică-ntr-o seară...(la un fel de-aceeaşi Cină)...
s-au strâns (aşa) ceşti mulţi săriţi otrăvitori,
au condamnat (toate vioarele) la moarte,
şi-au chefuit, şi au mâncat privighetori (!)
(!) cică se duce să seducă şi s-aducă
înţelepciuni transcendentale-n dar, la toţi (!)
Şi-atunci să vezi cât-armonie, cât de multe
roţi de noroc, roţi de olar şi alte roţi (!)
