Satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case
îşi dă sufletul (întruna) printre resturi temporale...
stă pe deal, se uită-n zare şi nu vrea să mă mai lase,
dacă vin, să plec (întruna) din des/cânturile sale
pline cu privirea mamei, pline cu privirea tatei,
pline cu privirea lunii pline, goale şi eterne...
toate sunt aici (acolo) şi m-aşteaptă şi zic: poate-i
vine mintea... (dintre resturi metabolice, moderne)...
să se-ntoarcă unde-i casa simplă şi vindecătoare,
cu zmei blânzi şi cu ilene şi cu geamuri mari, amare!
Şi aud, şi chiar s-aude, şi chiar văd, şi chiar se vede
cel salcâm, cel tei (întruna) cum s-adună şi mă strigă:
vino repede încoace, vino cu băieţi şi fete,
încă umbrele tăcerii sunt... şi-au pus de mămăligă,
şi se-ntrec în aşteptare, şi nu ştiu (încă) să cadă,
încă noaptea-i noapte bună şi nu dă peste lumină!...
încă pot să cred că tata bate coasa în ogradă,
încă pot să cred că mama bate vântul în grădină...
şi mă duc, mă duc (întruna) pe coclauri majestoase:
satul meu cu cinci biserici, trei fântâni şi două case!
Încă pot să cred că mama bate vântul în grădină (întruna) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MARIA (II) Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ATLANTIC TANGOU (pentru preotul Mitică Luca - La Mulți Ani!) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DINCOLO DE SINE (flic-flac) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAI TRAGE O DATĂ!? (dosarele XYZ) IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu (I)
Mai multe din această categorie:
