uite, vine să-mi dea!...am să am până când
nişte irisuri verzi vor căta spre cuvânt,
şi-l vor pune pe cai, şi-or pleca unde nu-s
vii zadarnic pe jos, morţi zadarnic pe sus!
nişte irisuri verzi, mari, amare şi lungi
de la raiul de-acum până-n raiul de-atunci...
raiul cel cu mister, cu pelin...şi cu tot...
nu cest rai fără rost, fără sud, fără nord!
uite, vine să-mi dea!...nu mai pot să aştept
nici cu irisul stâng, nici cu irisul drept...
nu mai am ce să văd, nu mai am orizont...
iris drept...haimana! iris stâng...vagabond!
haimana! vagabond!...ce picioare de plai
prin pădure, prin iaz: fâl/fâl/fâl!...cir/li/lai!...
şi s-avem pân-atunci, şi s-avem până când...
patru irisuri verzi lângă moara de vânt!
Patru irisuri verzi lângă moara de vânt (pentru toate femeile cestui pământ) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MARIA (II) Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ATLANTIC TANGOU (pentru preotul Mitică Luca - La Mulți Ani!) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DINCOLO DE SINE (flic-flac) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” MAI TRAGE O DATĂ!? (dosarele XYZ) IN MEMORIAM: PATRU „PORUNCI” ŞI-O ÎNTREBARE - remember Simon Ajarescu (I)
Mai multe din această categorie:
