Şi mă simt vinovat, inutil şi stingher
ca un cerc fără Pi, fără nord, fără sud...
oare ce ţi-am făcut, doamnă floare de colţ?
doamnă moară de vânt, oare ce ţi-am făcut?
Şi murdar, şi banal, şi aiurea pe drum,
şi de toate uitat, poreclit, rupt şi strâmb...
doamnă floare de tei, oare ce ţi-am făcut?
oare ce ţi-am făcut, doamnă floare de câmp?
Oare sunt fierul vechi, fierul trist, fierul mort
lângă cercuri mai reci şi mai mari şi mai mici...
doar un greier îmi dă din vioară puţin,
şi puţină lumină... un biet licurici!
Cât de mult nu mai ştii cum fugeam amândoi
până când se făcea rod pe dor, dor pe rod,
până când s-a tocit raza mea... şi-ai uitat
că am fost şi eu drept, doamnă floare de tot!
O floare de tot şi un cerc fără Pi (echinocţiul tulburat) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
