Moto: "Dâră de lumină dinspre copilărie:
trece femeia cu morişti!"
(Iolanda Cremene)
Bună dimineaţa, doamnă Toamna mea!...
sosesc să-ţi scriu pe negură sonete
şi să intrăm cu ele în odaie...
pentru plecare nu mai sunt bilete!
Tocmai la primăvară vine trenul
de unde-ncepe steaua mea să cadă...
vine cu ea, s-o mai ridici oleacă,
măcar până în teiul din ogradă,
măcar până-n salcâmul din grădină,
sub care-am stat cu sufletul la vale
şi ochii scoşi (de dor) din balamale:
e Toamna mea, şi trebuie să vină!
Bună dimineaţa, doamnă Toamna mea!..
vino să-ţi dau dulceaţă amăruie
şi-o dumitriţă lungă până unde
miroşi a nord, a mov şi a gutuie!
Tocmai la primăvară vine trenul (sigur că da!) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
