Şi chiar acum te rog să fugi din monastire,
tulburătoare şi uitată Lorelei...
nu m-ai pierdut, încă mai stau în aşteptare,
încă mai pun aripi şi jar şi plâns la cai!
Şi chiar acum te rog s-asculţi ultima dată:
sunt mincinoşi şi răi atâţia cavaleri...
habar nu au despre viteazul Don Quijote,
nu ştiu că astăzi este mâine minus ieri!
Te rog să fugi, nu ai murit, nu da crezare
vreunui cuvânt umplut cu fiere şi satrap,
nu-ţi irosi prea/frumuseţea prin biserici...
mai sunt şi îngeri şi episcopi fără cap!
Fugi chiar acum... am calul gata de plecare,
nu te sui pe stâncă, ştii că n-am şi n-ai
decât o nuntă... s-o a/ducem laolaltă,
tulburătoare şi uitată Lorelei!
Şi chiar acum te rog să fugi din monastire (ultimatum) Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
MARIA (III) Precum în Cer, aşa şi pe Pământ! (semantică de Toamnă) MARIA (II) Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ATLANTIC TANGOU (pentru preotul Mitică Luca - La Mulți Ani!) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” DINCOLO DE SINE (flic-flac)
Mai multe din această categorie:
