Frumoase, fantomatice şi lungi,
cu dinadins şi dor să mă cuprindă,
aşa, să nu-mi ajungă niciodată...
lacom naiv şi simplu crai de ghindă!
Fiindc-am smuls iubirii şi am pus
idei pătrate în cutii rotunde,
am dat cu vânt mereu în timpul morii
care sfărâmă tot şi mă ascunde!
Şi-am schingiuit încet, fără cusur,
idei rotunde în cutii pătrate,
şi regilor le-am scos din plictiseală
regine de iubit pe săturate!
Şi chiar femei blindate am învins
şi le-am rugat să fie mai atente
când aventura bate noaptea-n geamuri
şi le se/duce-n taină şi-n legende!
Şi chiar am plâns, şi chiar şi ele-au plâns
torenţial, cu piatră, în tornade,
şi-am fulgerat în beznă, să vedem
cum-se-ridică... (totul)... cum-se-cade!
Sigur că da!... le-aud cum se întind
frumoase, fantomatice şi drepte...
mi se cuvin! le merit!... mi se pare?...
Sigur că nu!... nu pot să mai aştepte...!
Nişte mâini (despre nişte mâini) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
