Strânge ograda şi o duce în grădină
să se încarce cu aromă şi parfum...
apoi, se uită peste dealuri şi zăpodii,
poate se vede dinspre-acolo doamna Dum!
N-a mai văzut-o casa lui de-o săptămână,
de când s-a dus ca să înceapă-ncoace luni...
este frumoasă doamna asta, şi înaltă
până la Dum... des/făcătorul de minuni!
Strânge grădina şi o duce în ogradă,
porneşte Luna şi-o aduce-n tei... oricum,
mai e puţin, o clipă doar, e miezul nopţii...
gata, s-aude cum începe doamna Dum!
Sigur că da, este frumoasă şi înaltă...
de s-ar putea să vină-n fiecare zi,
ar sta pe drumuri toate casele din lume
şi ar uita nemuritorul "a muri"!
Doamna şi domnul Dum (despre uitare) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
